„În anul 1456, voievodul Iancu de Hunedoara, aflat în fruntea armatei cruciaților, reușește să apere Cetatea Belgradului și să oprească înaintarea armatei Turciei otomane – devenită imperiu după căderea Constantinopolului.” Astfel citim pe coperta-spate a cărții publicate la Editura Polirom anul trecut, în colecția Fiction Ltd, o carte scrisă de Simona Antonescu, din punctul meu de vedere una dintre cele mai strong autoare contemporane, cu o voce inconfundabilă. Cred că mi-ar plăcea să îi ascult vocea în fiecare seară, citind molcom sau „cu intonație” potrivită, din cărțile sale, că-s „pentru adulți”, că-s „pentru copii”. M-aș bucura să apară în fiecare an, sau hai, la doi, în funcție de cât de minuțioasă este documentarea, câte o carte în care Simona să ne explice, de fapt, cum s-a făcut unirea aceea și de unde până unde avem în grai cuvântul celălalt, așa cum crede ea. [Citeste tot Articolul]
Darul lui Serafim vine să confirme ceea ce Fotograful Curții Regale ne spusese cu claritate: Simona Antonescu este o scriitoare cu har, o povestitoare hipnotică (cum spune George Neagoe) care aduce parfumul epocilor apuse ale unei Românii cu un sens mai clar al identității și valorii decât cea a timpurilor prezente. [Citeste tot Articolul]
Încă din epoca lecturilor „muschetărești” din copilărie, ideea de curte regală, de fast și pompă, de arbori genealogici încurcați și de eleganță (mai mult sau mai puțin) discretă m-au fascinat. Este adevărat că am descoperit scrierile despre monarhii României târziu, abia prin facultate, și că, prin comparație cu acelea care mai dăinuie încă, familia noastră regală a petrecut doar o perioadă scurtă și – relativ – lipsită de influență pe plan mondial aici, însă cred că impactul existenței sale asupra poporului român a fost decisiv și a creionat multe dintre trăsăturile pozitive ale acestuia. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro