Autoarea fenomenului Camera ne propune în al doilea roman apărut la Editura Art în cadrul colecției Cărți Musai. Un roman istoric a cărui acțiune se petrece în Irlanda, la mijloc de secol nouăsprezece. Nu e prima încercare a ei pe tărâmurile romanelor istorice, dar e cea prin intermediul căreia am „cunoscut-o” pe scriitoarea irlandeză stabilită în Canada. [Citeste tot Articolul]
”Unul și același om la vârste diferite, în diferite situații de viață este un om cu totul diferit. Când aproape de diavol. Când aproape de cele sfinte. Dar numele nu se schimbă, și lui îi atribuim totul.” - Arhipelagul Gulag, Alexandr Sojenițîn [Citeste tot Articolul]
“Aș putea să-mi fac planuri sau să exersez ce m-a învățat Celia - cum să ucid cu cuțitul, cum să ucid cu mâinile goale. Ce mai, îți stă inima-n loc așa. Sau să trec în revistă date. De pildă arborele meu genealogic - ce idee bună. Nu trebuie decât să recit toate numele iar și iar: Harrow, Titus, Gaunt, Darius, Leo, Castor, Maximilian, Massimo, Axel, Marcus, Nathan. Harrow, Titus, Gaunt, Darius…
Desigur, e un pomelnic cam deprimant și ideea nu e deloc să mă deprim, dar nu-i vina mea că vânătorii i-au ucis pe toți sau Consiliul i-a torturat până și-au dat duhul. Numai Marcus n-a murit, cel puțin așa știu, că trăiește bine-mersi naiba știe pe unde. Și că a fost lângă mine, mi-a salvat viața și mi-a ținut ceremonia Darurilor, însă apoi a plecat și m-a lăsat singur, iar toată viața m-a lăsat singur.” [Citeste tot Articolul]
O carte despre o librărie ? Sigur, cine poate rezista unui asemenea subiect ? Mai ales, dacă visul tău secret de cititor este să ai propria ta librărie. Dar mi-am dat seama repede că nu este vorba doar despre o altă carte despre o altă librărie, ci mai degrabă, avem în fața ochilor un portret fascinant al oamenilor și locurilor în care o nouă librărie încearcă să supraviețuiască. [Citeste tot Articolul]
Ne naștem fără cuvinte. Suntem puși la sânul mamei și odată cu laptele cald ingerăm acele calde slove rostite pe șoptite. Creștem mari și începem să simțim cuvintele la o altă intensitate. Plăsmuim din ele povești cu care impresionăm, cucerim, trădăm sau iubim. Apoi transmitem poveștile mai departe, le dăruim celor pe care i-am făurit cu propriile vorbe. Da, noi suntem ființe biologice ale căror existențe atârnă uneori doar de un cuvânt. Un Da spus ferm în fața altarului sau un Nu rostit în fața unei acuzații.
Prin urmare, în virtutea nevoii noastre de a ne spune poveștile, mi se pare că avem prea puține cărți – povestitoare, făurite pentru a ne mângâia sau întrista cu istorii desprinse din noianul imaginației noastre colective. O astfel de carte absolut minunată este volumul de proză Sufletul lumii, semnată de Camelia Cavadia, o scriitoare pe care, spre marea mea rușine, o descopăr abia acum. [Citeste tot Articolul]
Prima mea întâlnire cu Azar Nafisi a fost atunci când am primit, din întâmplare, de la o cunoștiință Citind Lolita în Teheran, iar titlul a fost suficient pentru a-mi atrage atenția și a petrece următoarele ore devorând cartea. Și de atunci, Azar Nafisi a intrat pe lista mea de autori preferați.
Citește Periculos este o bijuterie de carte, într-un mod diferit și totuși asemănător cu bestseller-ul autoarei. Azar Nafisi, scriitoare iraniană care trăiește în Statele Unite, scrie despre cărți, reușind să realizeze o minunată pledoarie pentru lectură în vremurile tulburi pe care le trăim. [Citeste tot Articolul]
„Orice răspuns poate fi distorsionat și interpretat greșit de Consiliu. Orice indiciu că vreun Vrăjitor Alb simte un dram de simpatie față de vreun Vrăjitor Negru e văzut ca trădare. Toți Vrăjitorii Negri sunt urmăriți de Vânători sub ordinele Consiliului. Dacă sunt prinși în viață își primesc Pedeapsa. Orice Vrăjitor Alb care ajută un Negru e executat. Trebuie să le dovedesc tuturor, tot timpul, că sunt un Vrăjitor Alb, că le sunt credincios Albilor și am numai gânduri Albe.”
Copyright ©2011 Bookblog.ro