Nu știu de ce, dar aveam impresia că excelenta colecție Endorfiction de la Editura Vellant a apărut ceva mai recent, nu că în cadrul ei ar fi apărut volume tocmai în 2017, un an ce pare, prin prisma tumultuoșilor ultimi ani, extrem de îndepărtat în timp. Și mai credeam, dar ce bine că m-am înșelat, că odată cu plecarea Alexandrei Rusu de la cârma ei, lucrurile nu o vor apuca într-o direcție potrivită. Dar ar fi fost păcat, tare păcat, ca o colecție atât de bună, atât de inspirată când vine vorba să propună autori noi, inediți, cu scrieri neobișnuite, provocatoare, de nișă sau reprezentând o încrucișare de genuri care te pune pe gânduri, să se fi oprit doar pentru că i-a plecat coordonatorul (totuși inima unei colecții). [Citeste tot Articolul]
„Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”. Acest renumit citat a lui Lev Tolstoi pare să fie cea mai bună definiție a volumului Borgo Sud de Donatella Di Pietrantonio, o povestire despre două surori care rivalizează, la nivel subconștient, dar care se iubesc în acel mod maladiv, obsesiv, imposibil de descris în raționamente logice. [Citeste tot Articolul]
Cartea Jurnalele din Berlin este un act de recuperare a unei istorii despre care, poate, am auzit și citit mult, dar pe care încă nu o înțelegem în toată profunzimea și complexitatea ei. Și spun acest lucru cu toată convingerea, bazându-mă pe faptul că fiecare carte de memorii care apare și abordează perioada celui de-al Doilea Război Mondial aduce o perspectivă nouă care se adaugă asemenea unei piese importante în puzzle-ul cunoașterii noastre. [Citeste tot Articolul]
Fie că recunoaștem sau nu, Facebook face parte din viața majorității dintre noi. Poate ne place platforma, poate o urâm sau poate ne e indiferentă. Poate facem postări în fiecare zi, poate nu facem deloc și doar îi urmărim pe ceilalți. Dar, într-o formă sau alta, Facebook este prezent și este puțin probabil ca cineva să nu fi auzit măcar despre această platformă care ne-a schimbat în mod subtil sau evident modul în care comunicăm, în care ne informăm, în care construim relații și în care ne raportăm la ceea ce ne înconjoară. [Citeste tot Articolul]
Am savurat Vaporul de noapte spre Tanger de la prima până la ultima pagină – este o carte care se citește într-o singură repriză, deoarece nu este deloc solicitantă și, de altfel, spațierea dintre diferitele fragmente care o compun este destul de mărișoară și mai ales frecventă. De asemenea, dialogul dintre personaje este lipsit de liniuțe de dialog, trecerea de la un vorbitor la altul făcându-se tot printr-o spațiere suplimentară. În fine, nu asta este ideea, ci faptul că, într-o astfel de formă, Kevin Barry reușește să livreze cititorului o proză intensă care se înscrie într-un registru tragicomic evident, nu doar prin faptul că utilizează un anumit limbaj, ci și datorită faptului că, prin personajele sale, reiterează de fapt anumite tipologii umane – fie ele principale sau secundare. [Citeste tot Articolul]
După două rateuri la rând de la Editura Polirom, ale căror nume nu le dau, dar se știu ele, iată că am tras lozul cel mare cu una dintre cele mai frumoase povești citite anul acesta. Cu toate că am avut ocazia să citesc câteva capodopere moderne ale romanului polițist în cadrul săptămânalelor noastre blog toururi dedicate acestui subgen literar, în domeniul literaturii generale au cam lipsit romane în urma cărora să exclam uau! A venit însă mica bijuterie a lui Tudor Ganea apărută la Polirom în colecția Ego. Proză, pe care inițial am întâmpinat-o cu reticență după ce o altă povestea de-a sa, o distopie cu tente comico-grotești pe alocuri care se numește Porci, m-a lăsat cu sentimente amestecate [Citeste tot Articolul]
Romanulul finalist al Premiului Strega 2021, cel mai prestigios premiu literar din Italia, Borgo Sud, m-a hipnotizat prin drama și suferința pe care Donatella Di Pietrantonio a reușit să le introducă într-o proză densă, cu o scriitură puternică, hipnotică. Firul narativ urmărește întâi povestea unei fete (din câte am înțeles, autoarea merge pe firul poveștii începute în Cea care se întoarce, carte pe care nu am citit-o), devenită mai apoi femeie, dar care toată viața ei a fost măcinată de un sentiment de nepotrivire față de familia de origine, chinuită de nevoia de dorință și afecțiune, sentimente pe care nimeni, în afară de sora ei, Adriana, nu ie le-a împărtășit vreodată. Adriana este un personaj puternic, complex, plin de viață, inaccesibil și ale cărui acțiuni au fost foarte greu de prezis. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro