Titlu: Borgo Sud
Autor: Donatella Di Pietrantonio
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2022
Traducere: Mihaela Găneț
Numar pagini: 211
ISBN: 978-973-46-8849-4

„Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”. Acest renumit citat a lui Lev Tolstoi pare să fie cea mai bună definiție a volumului Borgo Sud de Donatella Di Pietrantonio, o povestire despre două surori care rivalizează, la nivel subconștient, dar care se iubesc în acel mod maladiv, obsesiv, imposibil de descris în raționamente logice.

Adriana e oaia neagră a familiei, o tânără de o exuberanță cum rar mai poți întâlni, gata să ia viața în piept, năbădăioasă și îmbătătoare, exact ca o dușcă de limoncello, băută pe stomacul gol. Aceasta intră în viața surorii sale cu delicatețea unui camion căruia nu-i funcționează frânele și iată că cele două femei maturizate, cu propriile drame în cârcă, sunt puse față în față.

Ce le rămâne de făcut? Pe de o parte, Adriana vine la pachet cu un copil, surpriză deloc neașteptată, dar acceptată, iar sora sa – cu un soț cu veritabile probleme emoționale și atașamente imposibil de explicat. Ambele își poartă sechelele unei copilării dureroase, în care abandonul, violența, deprecierea erau la ordinea de zi.

Ajunse la vârsta când ar trebui în sfârșit să se așeze la propriile case, cele două femei sunt obligate să o ia de la capăt. Doar că durerile lor sunt atât de diferite, iar istoriile lor diametral opuse.

Donatella Di Pietrantonio construiește un roman social de o veridicitate absolut impresionantă, scoțând la iveală problemele unor generații în care trauma e parte inerentă a existenței.

Naratoarea noastră e un fin observator, amestecând organic observațiile asupra naturii umane și a fundalurilor în care aceasta s-a cizelat:

„Când eram mai mici, eram nedespărțite. Apoi am învățat să ne pierdem una de alta. Era în stare să nu dea nici un semn luni de zile, dar niciodată nu dispăruse atât de multă vreme. Părea că ascultă de un instinct nomad și, când nu îi mai plăcea un loc, nu încerca să-l schimbe, ci îl părăsea. Mama îi spunea câteodată: Ești ca țiganul cu cortul. La fel am fost și eu mai târziu, dar sub altă formă.”

Personajele lui Pietrantonio sunt atât de individuale, încât din poziția de cititor nu ai cum să le așezi pe calapodul unei terapii colective. Ele se autodefinesc, se modifică, se cataloghează după bunul plac, de parcă ar trăi o viață proprie:

„Nu mi-am dat seama ce răsturnare urma să aducă în viața mea. Dacă aș fi prevăzut-o, poate că n-aș fi lăsat-o să intre. Adriana se credea un înger cu sabie, dar era un înger neîndemânatic și rănea, chiar dacă o făcea doar din greșeală.”

Sălbăticia lor transpare într-un joc dramatic la care nu poți decât să asiști cu respect:

Prima dată o făcuseră pe o saltea veche, printre lăzile de polistiren și în mirosul de pește. Pe salteaua aceea se întindea Rafael ca să doarmă în larg în nopțile reci, după ce arunca plasele sau cobora coșurile cu legături de dafin în ele, ca să atragă sepiile. El a văzut firicelul de sânge roșu. L-a cules cu degetul și l-a lins curios. Sângele Adrianei a fost cel care i-a legat pe viață, ca un filtru de iubire, îmi spusese ea într-un moment de confidențe între adulți.

Dacă pentru unii iubirea cu năbădăi e definiția normalității, alții trăiesc o dramă mută:

„Eu eram și mai orfană decât ea, dar știam să ascund golurile. Fluturam ilicit o falsă normalitate. Așa m-am legat de Piero.”

Borgo Sud e un roman care vine să dezvăluie potența literaturii italiene, în care se trăiesc istoriile, iar narațiunea te pune la pământ, cu o durere fizică pe care o simți cu fiecare pagină.

Cred că e una dintre cele mai sensibile și traumatizante cărți pe care le-am citit în ultima perioadă și nu afirm asta de dragul unui elogiu, ci pentru că Pietrantonio a reușit să spună o istorie despre durerea copiilor și a părinților, despre viață și moarte, despre devotament și trădare, despre credință și necredință, despre sacrificiu și egoism, într-un spectru individual și fără senzaționalism, sincer și deschis, exact ceea ce caut în aproape fiecare carte.