Titlu: Mama
Autor: Pearl S. Buck
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Ioana Oprica
Numar pagini: 288
ISBN: 978-973-46-3244-2

„...o față lată, aspră și cu buze pline, închisă la culoare și înroșită de vânt și soare. Ochii ei negri luceau în lumină – ochi nemaipomenit de limpezi, așezați chiar dedesubtul sprâncenelor. Nu era o față frumoasă, ci pătimașă și bună. S-ar fi putut spune că era o femeie iute la mânie, dar o soție bună și-o mamă caldă și binevoitoare cu bătrâna din casa ei”.

Cumpără titlul în engleză

Am început să citesc Mama după ce s-a scurs ceva timp de la lecturarea altor opere ale lui Pearl S. Buck. Mă așteptam la altceva. Mă așteptam la o altă carte complexă, cu teme multiple și abordări ale unor probleme stringente, pe care l-am întâlnit tratate în Casa de lut sau în The Good Earth. Dar Mama este altfel.

Cartea are o istorie destul de interesantă. Se pare că autoarea nu voia, inițial, să o publice. A cedat însă insistențelor editorului ei, Richard Walsh, cu care s-a căsătorit ulterior, după divorțul de John Lossing Buck, care avea nevoie de material pentru publicare, cu ajutorul căruia să salveze de la faliment editura cu care colabora. Intenția de a arunca acest roman pare să fi fost cauzată de „direcția periculos de apropiată de o confesiune personală, o privire fără pavăză în secretele și frustrările ei sexuale și materne” (Peter Conn). În autobiografia ei, Pearl S. Buck spune că a avut intenția de a distruge Mama pentru că nu se ridica la nivelul romanelor publicate anterior.

Destul de simplu, cum spuneam, comparativ cu romanele Casa de lut, Pavilion of Women sau The Good Earth în care sunt abordate teme multiple, cu accentuate nuanțe feministe și/sau religioase, Mama surprinde viața femeilor care trăiau în zona rurală din China precomunistă, cu obiceiurile și tradițiile ei. Pearl S. Buck a scris acest roman într-un limbaj simplu și lent, care pare desprins din mintea celei pe care o descrie, femeia de la țară. Interesant este că analiza nu este făcută în stil vestic sau modern. Percepția autoarei asupra lumii descrise poartă amprenta anilor pe care i-a petrecut în China. Dar descrierea în sine este făcută pentru a fi înțeleasă și acceptată în occident.

Momentele memorabile din carte sunt cele care au legătură cu transformările prin care trece personajul. Deși limbajul este simplul, nu poate fi neglijată profunzimea scriiturii.

„Pofta aceea adâncă și nerăbdătoare din ea se putea încărca uneori precum norii de furtună, într-o furie lipsită de motiv împotriva bărbatului pe care îl iubea, până când aceasta se stingea și se agățau unul de altul, iar ea își găsea mulțumirea pe calea cea simplă și străveche și era domolită din nou.” Naturalețea cu care Pearl S. Buck descrie senzații atât de intime nu diferă de cea cu care povestește lucruri atât de tragice încât sunt capabile să schimbe definitiv cursul vieții personajului.

„Dar din tot sufletul ei tainic își dorea să nu fi săvârșit păcatul. Cu cât își dorea mai mult, cu atât se întreba cum ar fi fost posibil și toată scârba i se întoarse împotriva acelui bărbat cu chipul neted, disprețuindu-l pentru păcatul ei și pentru că acum nu mai exista cale de ispășire. În ceasul acela de scârbă și dispreț, se vindecă de focul și de tinerețea ei, iar de atunci încolo nu se mai numi o femeie tânără.”

Tranziția aceasta, de la un stadiu la altul al vieții, care apare de mai multe ori în roman este fascinantă, dar de-a dreptul cutremurător este felul în care, de la postura de mamă, trece peste noapte la postura de soacră, atunci când fiul ei cel mai mare se căsătorește. De la femeia activă, vibrantă, capabilă să muncească de dimineața până seara, capabilă să întrețină o casă cu trei copii doar cu ajutorul fiului ei mai mare, capabilă să-și apere onoarea indiferent ce ar fi necesitat acest lucru, devine dintr-odată o bătrână inutilă, întreținută – respectată, în spiritul bunei tradiții chinezești, dar totuși inutilă. Deteriorarea ei din acest punct este impresionantă. Pearl S. Buck ne înfățișează un element extrem de straniu al tradiției chineze rurale: odată ce o generație ajunge la vârsta maturității, înlătură din clasamentul importanței generația anterioară.

Deși este, în general, perceput ca un roman care descrie „mama” universală – lucru susținut (intenționat sau nu) și de faptul că personajul nu are nume, pe parcursul întregii cărți fiind numit „Mama” – avem de fapt mai mult de-a face cu o descriere strictă a femeii din perioada și locul în care este situată acțiunea. Generalizarea tipologiei materne descrisă aici este improbabilă. Există un dezechilibru prea mare între greutățile, nefericirile, ghinioanele de care personajul are parte și bucuriile pe care ar trebui să le aibă, așa cum toți oamenii le au, în mod normal, în viață. „Oare suferința nu ispășește?”, se întreabă personajul la un moment dat.

Mama, personajul principal, trăiește în ideea că suferințele prezentului sunt rezultate ale păcatelor din trecut. Această cauzalitate creează un cerc vicios, greutățile vieții fiind de fapt cele care o împing pe femeie să păcătuiască, iar păcatele devenind cauze ale noilor greutăți. Deși respectă tradițiile chineze cu strictețe (are grijă de mama soțului ei cu respect până la moarte, cinstește memoria soțului ei, își crește copiii în spiritul tradițional), ea nu este răsplătită pe potriva efortului, astfel încât ajunge să nu se bucure de cei trei copii ai săi (nici măcar de cel ce rămâne în casa părintească), fiindu-i răpită cea mai mare bucurie pe care o mamă din China acelei perioade o poate avea – mulți nepoți care să-i bucure bătrânețile, așa cum, spre exemplu, are parte soția vărului ei.

Deși atmosfera romanului ar putea fi considerată tristă, finalul dă speranță. Personajul principal se redresează în proprii ochi și în ochii cititorului, autoarea acordându-i recompensa după care tânjește atât de mult.

• Plusuri

  Un roman ușor de citit, Mama impresionează cu suferința pe care o descrie, cu tăria pe care o au personajele și cu nota de speranță pe care o insuflă finalul.

• Minusuri

  Nu avem de-a face cu cel mai bun roman al lui Pearl S. Buck. Nu are complexitatea celorlalte opere ale sale. Are o singură temă principală, iar multe din valențele ce pot fi găsite în mai toate romanele scriitoarei lipsesc aici cu desăvârșire, altele fiind abia schițate.

• Recomandari

  Mama este un roman pe care îl recomand în primul rând cititorilor care vor să încerce și un altfel de Pearl S. Buck. Bineînțeles că, până la urmă, oricine îl poate citi. Nu cred că aș putea numi o categorie de cititor care ar trebui să-l ocolească. Totuși, pentru cei familiarizați deja cu opera scriitoarei, mențiunea că este un roman simplu trebuie luată în considerare.