Titlu: Bivolul nopții
Autor: Guillermo Arriaga
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Liliana Plesa Iacob
Numar pagini: 320
ISBN: 978-606-980-022-5

Nu știu de ce, dar aveam impresia că excelenta colecție Endorfiction de la Editura Vellant a apărut ceva mai recent, nu că în cadrul ei ar fi apărut volume tocmai în 2017, un an ce pare, prin prisma tumultuoșilor ultimi ani, extrem de îndepărtat în timp. Și mai credeam, dar ce bine că m-am înșelat, că odată cu plecarea Alexandrei Rusu de la cârma ei, lucrurile nu o vor apuca într-o direcție potrivită. Dar ar fi fost păcat, tare păcat, ca o colecție atât de bună, atât de inspirată când vine vorba să propună autori noi, inediți, cu scrieri neobișnuite, provocatoare, de nișă sau reprezentând o încrucișare de genuri care te pune pe gânduri, să se fi oprit doar pentru că i-a plecat coordonatorul (totuși inima unei colecții).

Mărturisesc că nu prea mă împac cu literatura sud-americană, pe care am ajuns să o asociez, deși în mod fals, evident, cu realismul magic, cu scrieri întortocheate, alambicate, complicate, greu de urmărit sau de dus la final chiar și pentru un cititor cu multă experiență, darămite pentru unul convertit relativ recent și deviat de la traseul pe care apucase de niște ani buni pe tărâmul literaturii speculative – eu, adică.

Așa că am început cu inima strânsă Bivolul nopții, ineditul roman al lui Guillermo Arriaga, scenarist celebru și scriitor cu o imaginație prodigioasă, premiat și nominalizat la multe premii atât pentru scenariu, cât și pentru roman. Dar îmi făcusem griji degeaba, căci deși linia temporală nu este stabilă și se sare adesea din prezent în trecut și iarăși înapoi pentru câteva fraze, bașca că nu există nici capitole, ci o singură poveste fluidă alcătuită din alte mici povești, de la un capăt la altul al volumului, întreruptă doar de trei steluțe ce marchează finalul și începutul unui nou scurt episod din viața protagoniștilor, romanul este ușor de parcurs.

Nu înseamnă însă că povestea din Bivolul nopții este ușurică sau lesne de digerat. Nu, ea începe cu o sinucidere dramatică și se continuă cu șirul de întămplări care au dus la acea sinucidere. Avem un triunghi amoros alcătuit din Emanuel, Gregorio și Tania. Tania și Gregorio sunt logodiți, însă Tania are o aventură nu chiar secretă (nici măcar pentru Gregorio) cu Emanuel, cel mai bun prieten al logodnicului ei. Gregorio însă suferă de o formă gravă de schizofrenie, visând că prin venele sale curg urechelnițe care vor să iasă la iveală sau să-l devoreze pe dinăuntru și că noaptea, în timp ce visează, îl urmărește un animal demonic, bivolul nopții. Ceea ce nu-l împiedică însă să-și facă un tatuaj cu un bizon falnic și să-și manipuleze prietenul, pe Emanuel, să-și tatueze unul la fel pentru a-și marca relația extrem de strânsă.

Și uite așa trec lunile, cu Emanuel închiriind o cameră într-un motel destul de șic pentru a-și consuma relația clandestină cu Tania, o manipulatoare poate și mai abilă decât Gregorio, cu acesta din urmă alternând între episoade din ce în ce mai grave și momente de lucuditate în care bate apropouri nu chiar voalate către relația dintre ei trei (platonică între Gregorio și Tania, fizică între Tania și Emanuel), până într-o zi, când se rupe arcul, iar pistolul pe care-l cumpăraseră amândoi cu ceva vreme în urmă își găsește în sfârșit un scop: să-i curme zilele mult prea devreme lui Gregorio.

Și de aici începe de fapt povestea poveștii celor trei protagoniști din Bivolul nopții, dar a și a personajelor secundare care populează acest dens și sofisticat roman care se citește atât ca un roman semierotic, cât și ca unul suprarealist, dar, cel mai adesea, ca un thriller. Un roman nerecomandat sufletelor sensibile și cu o atmosferă extrem de apăsătoare, susținută din plin de ploile abundente ce sunt gata parcă să înece cu totul aglomeratele străzi din capitala Mexicului.   Povestea scrisorilor lui Gregorio, a aventurilor lor, a căutării și a descoperirii de sine, a enigmaticei Tania și a motivelor care au dus în final la o imensă tragedie, devine parcă și mai apăsătoare, și mai amenințătoare, bântuită de umbra tot mai înfiorătoare, mai oribilă, a bivolului nopții. E doar un vis? Un delir? O fantasmagorie? E doar sentimentul tulburător al vinovăției pentru o imensă trădare? E o poveste cruntă, care te va bântui mult timp după ce vei fi terminat-o.