Titlu: Vaporul de noapte spre Tanger
Autor: Kevin Barry
Rating:
Editura: Trei, Pandora M
Anul aparitiei: 2022
Traducere: Mihaela Buruiană
Numar pagini: 248
ISBN: 978-606-978-439-6

Am savurat Vaporul de noapte spre Tanger de la prima până la ultima pagină – este o carte care se citește într-o singură repriză, deoarece nu este deloc solicitantă și, de altfel, spațierea dintre diferitele fragmente care o compun este destul de mărișoară și mai ales frecventă. De asemenea, dialogul dintre personaje este lipsit de liniuțe de dialog, trecerea de la un vorbitor la altul făcându-se tot printr-o spațiere suplimentară. În fine, nu asta este ideea, ci faptul că, într-o astfel de formă, Kevin Barry reușește să livreze cititorului o proză intensă care se înscrie într-un registru tragicomic evident, nu doar prin faptul că utilizează un anumit limbaj, ci și datorită faptului că, prin personajele sale, reiterează de fapt anumite tipologii umane – fie ele principale sau secundare.

Proza lui Kevin Barry este sublimă, lirică, autorul reușind să-și schimbe tonul în funcție de personajul „din care vorbește”, uneori prin folosirea limbii vernaculare, incluzând pe alocuri și aspecte mistice, vrăjitoare, blesteme, oameni care vorbesc cu morții... Personajele noastre parcă sunt îmbătrânite înainte de vreme, doi gansteri irlandezi, Maurice Hearne și Charlie Redmond o așteaptă în portul Algecircas pe fiica lui Maurice, Dilly, o tânără de 23 de ani, cu ochi verzi și palizi, pe care nu au mai văzut-o de 3 ani. Dacă înainte erau traficanți înrăiți de substanțe ilicite, mereu în mijlocul pericolului, încordați de frica pe care o garantează astfel de afaceri, acum, când piața s-a prăbușit, totul se rezumă la sclavie și la mizeria traficului de persoane. Kevin Barry nu se dă deoparte când vine vorba de a aborda, cum doar el știe, astfel de subiecte.

În ciuda defectelor fizice ale celor doi – faptul că Charlie este șchiop și Maurice are un ochi bolnav –, sau poate tocmai datorită acestui lucru, cei doi, chiar și la această vârstă înaintată, reușesc să emane un aer amenințător, să umple încăperile în care intră, să iasă în evidență printr-un fel de veselie nervoase, printr-un fel de violență omniprezentă. Ei au informații conform cărora Dilly va sosi sau va pleca cu vaporul de noapte spre Tanger, așa că împart fluturași, interogând tot felul de oameni în timp ce rememorează fapte din trecut care au dus, în cele din urmă, la circumstanțele din prezent. O serie de amintiri fracturate, fragmentate, adesea morbide și melancolice, care ne poartă prin aventurile lor în diferite cadre de-a dreptul bizare. Povești despre dragoste, violență, prieteni și trădări, nopți petrecute în cluburi, nenorocirile, drogurile, femeile, paranoia, certurile și furia alimentată de droguri, probleme de sănătate mintală, ereditate, violență.

Ca și cum totul datează din timpuri străvechi, iar viitorul sărăcăcios își datorează certitudinea stilului de viață pe care l-au dus până acum. Iar în mijlocul luptei pentru a suporta apăsarea traumelor și a toxicității trecutului lor se află răspunsul unei singure întrebări: de ce a plecat Dilly? Un roman care poate fi considerat thriller, dar care scapă de încadrarea limitantă într-un anumit gen. Este o lectură savuroasă prin limbaj, prin profunzimea de care Barry dă dovadă, pentru modul în care își tratează autorul personaje. Abordează deosebit de multe teme profunde, chiar dacă romanul este, în esență, de mici dimensiuni: ce înseamnă să trăiești, identitatea, dragostea care lasă cicatrici ce nu pot fi vindecate, masculinitatea toxică, prețul criminalității și al violenței, pierderea, durerea, paternitatea, nebunia.

De-a lungul lecturii parcă te încearcă un sentiment de angoasă, asta pentru că Vaporul de noapte spre Tanger este un roman obsesiv, puternic, deosebit de expresiv, cu personaje fascinante, corupte, violente. Deși are un stil poetic, liric, Kevin Barry folosește și un limbaj colocvial, trivial, pentru a reuși astfel să redea mult mai bine personalitatea celor doi. Gangsterii noștri desfigurați – Maurice și Charlie – reflectează asupra trecutului lor, asta în timp ce-o așteaptă pe Dilly –, iar efervescentele lor flashback-uri ne pun în față povești despre droguri, mult sex, alcool, crime, droguri și iarăși sex. Totuși, scriitura lui Barry este elocventă și profundă, cu un dialog dur, caustic, cu descrieri uimitoare și memorabile. Un roman îmbibat de numeroase teme profunde, scris absolut splendid, pe care cu siguranță îl voi reciti cândva!

Text scris de Andrei Cioată.

• Plusuri

  Stilul de scriere al lui Kevin Barry este absolut genial, complex, cu personaje puternice, dialoguri convingătoare, abordând cu versatilitate diferite genuri literare. Vaporul de noapte spre Tanger este un roman multilateral, care ar putea fi încadrat în foarte multe tagme literare: este dozat absolut perfect, având câte puțin din toate.

• Minusuri

  Mi-a plăcut atât de mult încât aș fi vrut să fie mult mai lung, să descopăr mult mai bine poveștile de viață ale celor doi, Charlie și Maurice.

• Recomandari

  Dacă vrei să citești o carte scrisă impecabil, într-un limbaj convingător și cu personaje pe care nu le vei uita prea curând, cu siguranță acesta este titlul pe care îl cauți.