Lolita

Titlu: Lolita
Autor: Vladimir Nabokov
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Horia-Florian Popescu
Numar pagini: 378
ISBN: 973-681-188-3

(ediţia în limba engleză)

Romanul care-şi cerşea ecranizarea

Am convingerea că, pentru un surplus de suferinţă de extras din această insuportabilă, bolnavă şi, mai ales, credibilă poveste de amor, Lolita lui Vladimir Nabokov - 55 de ani de la ediţia princeps - trebuia turnată în imagini, filmul era obligatoriu! Trebuia găsit un chip al voluptăţii fără etate. O înfăţişare care să siluiască, să compromită, odată pentru vecie, principiul ipocrit al imaculării, al inocenţei vreunei vârste. O imago a violului consimţit - prima carte de identitate pe care multe fete o obţin, o tăinuiesc şi o folosesc pentru a pătrunde brutal în lume, mult prea nerăbdătoare, prea pripite ca să aştepte tipărirea C.I. oficiale, de la "evidenţa populaţiei". Cât despre bărbaţi, la o anumită etate, nu foarte precisă, mai toţi se pricopsesc cu lolitele pe care le râvnesc şi - de ce nu? - le merită.

Nu ascund nimănui că e o greşeală (oarecum scuzabilă) a cititorului novice, repetată cu încăpăţânare de decenii, apropierea de inegalabilul roman al lui Nabokov ca de o lucrare cu tematică eminamente erotică, în genul lui Sade. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!

Castelul de nisip

Titlu: Castelul de nisip
Autor: Iris Murdoch
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 1978
Traducere: Nadina Visan
Numar pagini: 440
ISBN: 978-973-46-1224-6

(ediţia în limba engleză)

Pasionalii ani `50 au ce să ne înveţe dspre sentimente tumultoase şi despre convenţii făcute praf, o dovedeşte din plin şi Castelul de nisip al lui Iris Murdoch, publicat în 1957. Voi relata despre această carte ca despre un roman modern, bine închegat, şi în care arta construcţiei de personaj este exemplară. După multe lecturi pulverizante şi postmoderne, este foarte plăcut să te întorci la cărţi compacte, cu fabulă explicită, ordonată, cinematografică.

Voi face referire la personajele ménage-ului a trois atipic pe care se clădeşte cartea, Nan, Bill(William) şi Rain, personaje care evoluează în strânsă legătură unul cu celălalt şi care se prezintă, ca şi alegoricul portret al lui Demoyte mereu surprinzătoare. Tânăra pictoriţa Rain Carter vine de la Londra pentru a picta portretului fostului director al liceului St Bride. Actul artistic al zugrăvirii devine mise-en-abîme-ul cărţii căci precum portretul pare terminat, şi nu este în fapt, Rain adăugând mereu tuşe suplimentare construcţiei existente, tot aşa, cele trei personaje se alcătuiesc din straturi succesive, palimpsestice, pagină cu pagină. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Jurnal suedez IV (1997-2002)

0
Autor:Gabriela Melinescu
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2008
288 pagini
ISBN: 978-973-46-1101-0


Jurnalul suedez IV al Gabrielei Melinescu m-a făcut să mă ataşez profund şi tardiv de acest gen literar hibrid care este reprezentat prin scriitura diaristică. În calitate de oportunitate de a privi pe gaura cheii în viaţa unor scriitori sau artişti, jurnalul a fost mereu foarte vandabil. M-am întrebat în ultima vreme dacă el, jurnalul, nu va fi puternic concurat de blog, văzând între cele două un raport de filiaţie. Blogul serveşte aceloraşi scopuri tipice literaturii autoreflexive şi diaristice: a scrie la modul terapeutic pentru a-ţi comunica sinele, a lăsa un semn de ordine în urma ta, a da sens ritualic unei existenţe supuse efemerului şi de aici tendinţa de a consemna şi de a analiza efectele trecerii timpului peste noi. Dar când vine vorba de blog peste tradiţie se grefează ceva nou, impudic şi zornăitor, anume tendinţa de exhibare. Aceasta nu i-o pot ierta literar vorbind niciunui blog: dacă jurnalul era şi este o exhibare către sine însuşi, blogul poate fi o exhibare extrem de publică. Proliferarea blogurilor de tip jurnal le imprimă acestora din urmă efectul de produs în serie, redundant. La polul opus, intimitatea lecturii şi a mărturisirii fac din jurnal un spaţiu literar al secretelor agreabile, iar în viitor îi prevăd o viaţă lungă câtă vreme blogul nu poate suplini dorinţa de desecretizare pe care o resimţim faţă de existenţele artiştilor, el satisfăcând doar pornirile de voyeurism, iar nu pe acelea de profunzime. Destinat iniţial unui singur autor-cititor ca o scriere narcisiacă şi secretă, hârtia deservind golirii unui preaplin al inimii, jurnalul de scriitor a ajuns apoi să fie publicat, scris cu adresă, tocmai de aceea uşor autocenzurat. Cu toate acestea, lectura unui jurnal îşi păstrează valenţele de uşă secretă, dincolo de care pătrundem într-o lume interioară invitaţi cu onoruri deosebite de către confesor. Festinul mărturisirii în cadrul jurnalului pare a se da exclusiv în cinstea mea ca unic invitat, în fapt cititor, timp în care un blog de scriitor îmi dă senzaţia de serbare câmpenească, populară.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Henderson, regele ploii

0
Autor:Saul Bellow
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2007
Traducător: Vali Florescu
427 pagini
ISBN: 978-973-46-0469-2
(ediţia în limba engleză)

Antipaticul Bellow

Cu prilejul lecturii prolixei scriituri Henderson, regele ploii, se întâmplă pentru a doua oară - după lectura furioasă alocată romanului Ravelstein - să fiu prins în turbionul atracţie-respingere faţă de modul lui Saul Bellow de-a face literatură. Un considerabil potenţial de antipatie îşi doarme somnul de frumuseţe în paginile înnobelatului american. Am impresia că, dând curs exuberanţei sale epice, nu rareori i se întâmpla să piardă simţul măsurii, al echilibrului dintre fluxul imaginaţiei şi simţul realităţii - în calitatea sa, larg recunoscută şi trâmbiţată, de romancier de-un crud neorealism.

Cu un start în forţă, de-o ironie acră, ostentativă, nu neapărat rafinată, dar de foarte bună calitate, bucată în care satirizează neîndurător obiceiurile neoburgheze ale proaspăt ieşitei din război societăţi americane, Henderson... cade apoi într-o destul de patetică (pentru că, aparent, necontrolată) pledoarie pro-instinctualitate, pro întoarcere la origini, la "naiva puritate iniţială". [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

Cozi de şopârlă

0
Autor: Juan Marsé
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2003
Traducător: Mihai Cantuniari
398 pagini
ISBN:973-681-399-1
(ediţia în limba engleză)

Blocada tramvaielor

Ucenicind încă din copilărie - de voie sau de nevoie, dar cu ochii bine deschişi la secretele meseriei - într-un atelier foto care onora nunţi sărăcăcioase şi botezuri, la numai 20 de ani, David promitea deja să ajungă un mare reporter-fotograf - în căutarea imaginii "adevărului gol şi simplu", fără încadrări pedante şi elaborate. "Și aşa şi este, am poza în mână: cu o lumină spectrală dinapoia geamurilor, puţin strâmb şi ca o piază rea, tramvaiul vine peste tine cotind pe şine sub o cortină de apă, învăluit ca o aură zbârlită şi împrejmuit de mulţimea indiferentă şi plouată, o mare de capete care se agită în jurul lui ignorându-l, oameni încovoiaţi de străşnicia vremii, unii protejându-se cu umbrele, alţii cu ziare, cei mai mulţi cu nimic. Ai zice că tramvaiul luminat din mijlocul mulţimii este o apariţie fantomatică iscată din măruntaiele aversei."

Se întâmplă ca aceasta să fie fotografia veţii lui de artist nesortit de astre. Un instantaneu care capătă neaşteptate valenţe de dizidenţă politică în Spania dictaturii franchiste: un tramvai, circulând fără pasageri prin Barcelona înecată de o ploaie nemiloasă. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Reuniunea

0
Autor: Anne Enright
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Magda Teodorescu
304 pagini
ISBN: 978-973-46-1254-3
(ediţia în limba engleză)

Reuniunea este, în cele mai multe opinii, văzută ca o replică sumbră la mitul familiei tradiţionale, cu implicaţiile sale: uniune pe viaţă, mulţi copii, valori domestice şi armonie. În încercarea ei de a demitiza familia tradiţională, Anne Enright ajunge să-şi ironizeze propriul demers: familia disfuncţională pe care o prezintă este atît de exagerat construită, încît devine un clişeu. Mie mi-a lăsat impresia supărătoare că drama se transformă în parodie.

Naratoarea, Veronica Hegarty, scrie istoria familiei sale, istorie în care amestecă o realitate (aparenţa) cu ipotezele ei mai vechi sau mai noi (ceea ce ar fi profunzimea, reţeaua de cauze), cu un umor cînd duios, cînd vulgar. Această călătorie în timp este declanşată de moartea lui Liam, fratele Veronicăi, şi aducerea trupului său în casa familiei. Întîmplările din mintea Veronicăi se desfăsoară pe mai multe planuri: o dată, e vorba de bunica sa, Ada, şi viaţa misterioasă a acesteia; apoi, de amintirile din casa bunicii; într-un alt plan sunt amintirile şi poveştile despre mama Veronicăi; printre acestea se strecoară şi propria poveste, atît din adolescenţa şi tinereţea petrecută cu Liam, cît şi cea de după căsătoria ei.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Fata-fantomă

0
Autor: Sophie Kinsella
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Vali Florescu
540 pagini
ISBN:978-973-46-1567-4
(ediţia în limba engleză)

O fantomă diferită

Deşi este un gen care ridică numeroase sprâncene, care reprezintă comercializarea culturii şi care pare corespondentul unor soap-operas pe hârtie, genul chick-lit poate fi o bună metodă de relaxare, cel puţin din punctul meu de vedere. De aceea, m-am gândit să "încerc" acest roman şi să scriu despre el.

Fata-fantomă este romanul care continuă seria de best-sellers marca Sophie Kinsella, trecând de la un personaj shopaholic, Becky Bloomwood, la o eroină mai excentrică, dotată cu puteri supranaturale, Lara Lington. Lara este clişeul femeii independente şi nefericite, deţine o companie de headhunting, în asociere cu aparent prietena ei cea mai bună care o lasă baltă exact atunci când avea mai multă nevoie de ea, este părăsită de iubit şi se zbate printre meandrele societăţii moderne pentru a "reuşi în viaţă". Universul ei este dat peste cap în momentul în care este obligată de familie să participe la înmormântarea strămătuşii ei, Sadie, o bătrână de 105 ani care i se înfăţişează Larei ca o tânără stafie de 23 de ani, făcând-o să creadă că şi-a pierdut minţile din cauza stresului.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!