Lolita
Autor: Vladimir Nabokov
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Horia-Florian Popescu
Numar pagini: 378
ISBN: 973-681-188-3
(ediţia în limba engleză)
Romanul care-şi cerşea ecranizarea
Am convingerea că, pentru un surplus de suferinţă de extras din această insuportabilă, bolnavă şi, mai ales, credibilă poveste de amor, Lolita lui Vladimir Nabokov - 55 de ani de la ediţia princeps - trebuia turnată în imagini, filmul era obligatoriu! Trebuia găsit un chip al voluptăţii fără etate. O înfăţişare care să siluiască, să compromită, odată pentru vecie, principiul ipocrit al imaculării, al inocenţei vreunei vârste. O imago a violului consimţit - prima carte de identitate pe care multe fete o obţin, o tăinuiesc şi o folosesc pentru a pătrunde brutal în lume, mult prea nerăbdătoare, prea pripite ca să aştepte tipărirea C.I. oficiale, de la "evidenţa populaţiei". Cât despre bărbaţi, la o anumită etate, nu foarte precisă, mai toţi se pricopsesc cu lolitele pe care le râvnesc şi - de ce nu? - le merită.
Nu ascund nimănui că e o greşeală (oarecum scuzabilă) a cititorului novice, repetată cu încăpăţânare de decenii, apropierea de inegalabilul roman al lui Nabokov ca de o lucrare cu tematică eminamente erotică, în genul lui Sade. [Citeste tot Articolul]
Viaţa mea de bărbat
Autor: Philip Roth
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Horia-Florian Popescu
Numar pagini: 520
ISBN: 978-973-46-1111-9
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
"Aşa s-a petrecut îndrăgostirea...
... odată cu educarea noastră reciprocă şi convalescenţa comună". Romanul My life as a man mi-a resuscitat nevroza. Prin realismul lui stânjenitor, inconfortabil unei minţi refuznice. Nevroza ca o eternă şi indispensabilă convalescenţă. Cele două eu-ri disociate şi supradimensionate narcisic ale lui Philip Roth - Tarnopol şi Zuckerman - sunt trimise pe teren aux mains nues, pentru a depune mărturie completă, nemincinoasă, universală (!) despre infirmitatea vieţii de cuplu. Cei doi dau semne că şi-ar dori să scrie (fără prea mare nădejde, fără tragere de inimă) romanul perfect, onest până la dezintegrare, despre mariaj - în detaliu: despre mobilurile neştiute, deseori psihotice, care ne aruncă în braţele (alt)cuiva. Cei doi Roth nu-şi dau uşor seama că - aşa fragmentar, dezlânat, ajutaţi infidel de memorie - chiar izbutesc, ci au impresia frustrantă că toţi cei din jur, în primul rând partenerele ocazionale (oficiale sau nu), deţin unelte mult mai măiastru folosite pentru a autopsia definitiv căsătoria - zbaterea, deseori zadarnică, a doi oameni de a trăi împreună.
Fiu de emigranţi evrei de dată relativ recentă, Tarnopol, cel care "scrie" în "realitate" Viaţa mea de bărbat, este împuternicit (pedepsit?) de P. Roth să trăiască şi să sufere - imobilizat acolo de pedanta educaţie aşkenadă şi de străvechea tradiţie semită a non-violenţei - în infernul istovitor al căsniciei. [Citeste tot Articolul]