Jurnal suedez IV (1997-2002)

0
Autor:Gabriela Melinescu
Rating:
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2008
288 pagini
ISBN: 978-973-46-1101-0


Jurnalul suedez IV al Gabrielei Melinescu m-a făcut să mă ataşez profund şi tardiv de acest gen literar hibrid care este reprezentat prin scriitura diaristică. În calitate de oportunitate de a privi pe gaura cheii în viaţa unor scriitori sau artişti, jurnalul a fost mereu foarte vandabil. M-am întrebat în ultima vreme dacă el, jurnalul, nu va fi puternic concurat de blog, văzând între cele două un raport de filiaţie. Blogul serveşte aceloraşi scopuri tipice literaturii autoreflexive şi diaristice: a scrie la modul terapeutic pentru a-ţi comunica sinele, a lăsa un semn de ordine în urma ta, a da sens ritualic unei existenţe supuse efemerului şi de aici tendinţa de a consemna şi de a analiza efectele trecerii timpului peste noi. Dar când vine vorba de blog peste tradiţie se grefează ceva nou, impudic şi zornăitor, anume tendinţa de exhibare. Aceasta nu i-o pot ierta literar vorbind niciunui blog: dacă jurnalul era şi este o exhibare către sine însuşi, blogul poate fi o exhibare extrem de publică. Proliferarea blogurilor de tip jurnal le imprimă acestora din urmă efectul de produs în serie, redundant. La polul opus, intimitatea lecturii şi a mărturisirii fac din jurnal un spaţiu literar al secretelor agreabile, iar în viitor îi prevăd o viaţă lungă câtă vreme blogul nu poate suplini dorinţa de desecretizare pe care o resimţim faţă de existenţele artiştilor, el satisfăcând doar pornirile de voyeurism, iar nu pe acelea de profunzime. Destinat iniţial unui singur autor-cititor ca o scriere narcisiacă şi secretă, hârtia deservind golirii unui preaplin al inimii, jurnalul de scriitor a ajuns apoi să fie publicat, scris cu adresă, tocmai de aceea uşor autocenzurat. Cu toate acestea, lectura unui jurnal îşi păstrează valenţele de uşă secretă, dincolo de care pătrundem într-o lume interioară invitaţi cu onoruri deosebite de către confesor. Festinul mărturisirii în cadrul jurnalului pare a se da exclusiv în cinstea mea ca unic invitat, în fapt cititor, timp în care un blog de scriitor îmi dă senzaţia de serbare câmpenească, populară.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!