Deși am descoperit-o târziu pe Rodica Ojog Brașoveanu, odată cu prima carte citită m-am îndrăgostit iremediabil de stilul ei. Cred sincer că nu există personaje mai vii ca ale ei, mai veridice și mai complexe. Sunt mereu într-o stare de nerăbdare atunci când vine vorba de cărțile ei. Pe de-o parte, abia aștept să mai citesc încă un roman, iar pe de altă parte încerc parcă să nu mă grăbesc deloc, tocmai ca să nu ajung la momentul în care voi fi parcurs deja toate operele sale. [Citeste tot Articolul]
Dintre operele Rodicăi Ojog Brașoveanu am avut ocazia să citesc până acum doar două volume de povestiri. Tocmai pentru că îmi plăcuseră enorm acelea, îmi propusesem de multă vreme să parcurg și romanele autoarei și mă așteptam ca și acestea să îmi lase aceeași impresie. Însă nu mă gândeam că Un blestem cu domiciliul stabil mă va ține trează până la 3 noaptea și că îmi va fi imposibil să îmi desprind privirea de pe paginile cărții. Am adorat fiecare pagină și am sorbit cu încântare maximă fiecare cuvânt. [Citeste tot Articolul]
Deși nu sunt un împătimit al romanelor polițiste, am acceptat să citesc Poveste imorală în primul rând pentru că Nemira a publicat un număr foarte mare de romane ale autoarei Rodica Ojog-Brașoveanu, iar acest lucru mi-a spus că e posibil ca efortul să merite. Și pot spune că a meritat. [Citeste tot Articolul]
Povestea cu mistere și spioni este plasată în Valahia anului 1700 în vremea lui Vodă Brâncoveanu. Spiritul autohton din peisaje și personaje este accentuat de graiul măiestrit al acelor vremuri. Vă poftesc să-l urmați pe Radu Andronic, logofăt de taină al Măriei Sale... Romanul aduce puțin cu scrierile lui Sadoveanu: personaje hâtre și foarte românești, descrieri de locuri și de obiceiuri și un erou însoțit de un slujitor care are mereu o pildă la îndemână. [Citeste tot Articolul]
„Ţi-ai fi închpuit vreodată că în loc să cureţi casa de praf, dimpotrivă, îl vei împrăştia pe mobile cu atâta....da, ăsta-i cuvântul, cu atâta apetit? Ah, Melania, eşti o nebună mică” [Citeste tot Articolul]
„Într-una din celulele speciale ale închisorii Malmezon, colonelul Barbu Roman râdea sardonic. Nu o dată socotise că viaţa e grozav de caraghioasă, o glumă excelentă dacă ştii să te debarasezi de balastul dezagreabilului şi s-o priveşti dintr-o anumită perspectivă. Avusese nenumărate prilejuri s-o constate – şi era mai ales fericit că face parte dintre cei aleşi, indivizi în stare să înţeleagă şi să simtă asemenea subtilităţi – dar episodul pe care-l trăia acum i se părea o culme de ilaritate a ceea ce colonelul obişnuia să numească fenomenul existenţă.” [Citeste tot Articolul]
O poveste polițistă ce se desfășoară pe plaiuri mioritice, abundând de personaje și de tot felul de schimbări de situație. Autorea crează de-a lungul cărții numeroase piste false, dar la final suntem răsplătiți cu dezlegarea enigmei. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro