Titlu: Eseuri alese
Autor: T.S. Eliot
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Petru Creția și Virgil Stanciu
Numar pagini: 473
ISBN: 978-973-689-606-4

Eliot își dezvăluie dubla natură de creator și interpret într-o serie de eseuri despre starea poeziei, tradiție versus modernitate și impactul unor autori asupra literaturii universale, atrăgând în același timp atenția asupra propriilor inadvertențe și limitări

Cunosc mai multe lucruri despre geneza eseurilor și recenziilor proprii decât despre ale oricărui alt critic, cunosc bine cronologia, împrejurările în care a fost așternut pe hârtie fiecare eseu și motivația de a-l scrie; știu totul despre schimbările de atitudine, gust, interes și credință care s-au perindat în decursul anilor. , mărturisește Eliot în eseul „Să-l criticăm pe critic”, aruncând un ochi analitic și introspectiv asupra muncii sale critice din ultimii 40 de ani (la momentul la care scria acest nou eseu). Conștient de permanentele schimbări de credințe și atitudini în viața sa de creator, interpret și filosof al literaturii, Eliot subliniază avantajele și limitările unei astfel de preocupări, insistând în continuare asupra importanței de a practica înainte de a critica.

Eseuri alese este un volum ce adună, în două părți, critică generalistă și perspective asupra poeziei, rolului criticilor, conceptelor de tradiție, modernism sau clasicism etc., pe de o parte și analize punctuale ale unor autori precum Shakespeare, Dante, Poe sau Baudelaire din unghiuri noi și revelatoare (poate chiar revoluționare pentru vremea respectivă), pe de altă parte. Eliot surprinde prin profunzimile sensurilor pe care le atribuie fiecărui concept și prin amestecul adesea contradictoriu pe care îl cere altor poeți, dramaturgi și critici, de erudiție și intuiție, fiind adesea mai apropiat de una sau cealaltă și erijându-se, deopotrivă, în criticul tăios și în creatorul interpret. Astfel, de exemplu, vorbind despre rolul tradiției, el cere poeților să își cunoască și trăiască în fiecare moment trecutul (și istoria literaturii lor), fără însă a ignora intuițiile și pornirile originale, iar în momentul în care definește clasicismul, acesta primește proporțiile unei moșteniri uriașe, în spirit latin, fiind cu totul altceva decât termenul limitat al unui curent/al spiritului unei epoci.

T.S. Eliot creează într-adevăr eseuri „vii”, după cum le numește Ștefan Stoenescu în Prefața volumului, tocmai pentru că trăiește conform preceptelor pe care le disecă în aceleași scrieri – are un simț profund al istoriei și al literaturii, înțelege pornirile creatoare și spiritul literaturii engleze de care se leagă în special, având în același timp grandomania și modestia (din nou, paradoxal) poetului filosof, mereu introspectiv și autocritic, ceea ce îi justifică abordările adesea neobișnuite pentru spiritual vremii.

Această selecție trebuie citită de orice pasionat de poezie, dar și de literatură în general, pentru a înțelege mai bine resorturile care pot crea un nou curent, o nouă epocă, o nouă perspectivă asupra valențelor creatoare.

• Plusuri

  Analizele variate, limbajul de specialitate și aserțiunile filosofico-introspective

• Recomandari

  Celor interesați de studiul literaturii și al poeziei în special