Eutopia de Liviu Neagoe, publicată de Editura Cartier, este o carte care aduce în prim-plan o reflecție profundă asupra conceptelor de utopie și distopie, oferind cititorilor o experiență literară ce oscilează între idealism și realitate crudă. [Citeste tot Articolul]
Fotografia documentară este un gen de fotografie care își propune să creeze cronici ale evenimentelor și ale mediilor semnificative și relevante atât pentru istorie, cât și pentru viața de zi cu zi. Este o formă de fotografie care oferă o reprezentare directă și precisă a persoanelor, locurilor, obiectelor și evenimentelor și are o tradiție lungă în influențarea opiniei publice și a politicilor. [Citeste tot Articolul]
Istoria fotografiei este una inedită pentru omul modern, care, practic, s-a născut în boom-ul tehnologiilor inovaționale. Acum, cu doar un click, poți crea zeci de amintiri, poți surprinde mimici, iar Inteligența Artificială a ajuns chiar să corecteze carențele vizuale până la o stare desăvârșită a fotografiei. [Citeste tot Articolul]
Știți acele cărți care se asociază instant cu gustul copilăriei? Povestirile pe care vi le citea mama în amurg? Daruri. Bobocel cu ale lui și alte povestiri de Ion Druță este exact o astfel de carte. Când eram mică, sortimentul literar disponibil în Republica Moldova nu era neapărat mare, dar aveam câteva personaje dragi inimii mele: Bobocel plăsmuit de Ion Druță și Guguță – eroul lui Spiridon Vangheli. [Citeste tot Articolul]
În 1967, „Faust moare de două ori” apărea, sub formă de piesă radiofonică, înregistrând mari succese atât în (pe atunci) Cehoslovacia natală a autorului, cât și în Canada sau Irlanda. În urma cronicilor pozitive, Roman Raz a rescris-o, ca roman, însă a fost împiedicat să îl publice de nou-instauratul regim comunist sovietic. Astfel, cartea a apărut abia în 2003, iar acum vine în România, publicată de editura Cartier din Chișinău. [Citeste tot Articolul]
A face ce-i indicat să faci versus a face ce vrei să faci, a fi raţional versus raţiunea de a fi-cu toţii am avut de ales de multe ori de-a lungul vieţii. Şi-n faţa alternativelor ăstora, mulţi am ales cu capul în locul inimii. Pentru unii o fi fost rău, pentru alţii-mai bine; dar cu siguranţă cam toţi ne-am întrebat, mai devreme sau mai târziu: "şi dacă mi-aş fi lăsat sufletul să aleagă?"
Aceleaşi opţiuni le are, ca îndrăgostit şi ca francez, Ludovic, tânărul născut cu harul-deopotrivă binecuvântat şi blestemat- al unei memorii excepţionale, din romanul Himere al lui Romain Gary. El are de ales între dragostea imposibilă pentru Lila, prima fată din viaţa sa şi părerea "înţeleaptă" a lumii care spune că "vor mai veni şi altele"; între a lupta împotriva ocupantului german şi a colabora sau măcar covieţui cu el, aşa cum fac oamenii cu scaun la cap. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro