Titlu: Himere
Autor: Romain Gary
Rating:
Editura: Cartier
Anul aparitiei: 2007
Traducere: Liviu Papuc
Numar pagini: 396
ISBN: 978-9975-79-432-9

A face ce-i indicat să faci versus a face ce vrei să faci, a fi raţional versus raţiunea de a fi-cu toţii am avut de ales de multe ori de-a lungul vieţii. Şi-n faţa alternativelor ăstora, mulţi am ales cu capul în locul inimii. Pentru unii o fi fost rău, pentru alţii-mai bine; dar cu siguranţă cam toţi ne-am întrebat, mai devreme sau mai târziu: "şi dacă mi-aş fi lăsat sufletul să aleagă?"

Aceleaşi opţiuni le are, ca îndrăgostit şi ca francez, Ludovic, tânărul născut cu harul-deopotrivă binecuvântat şi blestemat- al unei memorii excepţionale, din romanul Himere al lui Romain Gary. El are de ales între dragostea imposibilă pentru Lila, prima fată din viaţa sa şi părerea "înţeleaptă" a lumii care spune că "vor mai veni şi altele"; între a lupta împotriva ocupantului german şi a colabora sau măcar covieţui cu el, aşa cum fac oamenii cu scaun la cap. Multă vreme separat de poloneza Lila de distanţele mari, de originea socială şi de izbucnirea războiului, Ludo reuşeşte s-o păstreze lângă el, răscolind în memorie după amintiri, stimulându-şi imaginaţia ca s-o inventeze. Prea tânăr ca să-şi cunoască ţara, el o evocă pe cea despre care-a învăţat la şcoală, Franţa lui Rousseau şi Diderot, a lui Charlemagne şi Napoleon, pe care o regăseşte în figura lui de Gaulle. Într-o lume-n care "dragostea nu era sensul vieţii, ci doar micul ei beneficiu" şi-n care în faţa invadatorului era mai bine să pleci capul şi să-nalţi braţul drept, alegerile lui Ludovic îl tranformă, în ochii celorlalţi, într-un nebun periculos.

Din anii dramatici ai tinereţii, el va avea multe de-nvăţat: că să iubeşti înseamnă s-accepţi libertatea celuilalt, că "să-nţelegi totul înseamnă să ierţi totul"; că demnitatea umană e greşit plasată la nivelul fundului şi cea mai veche meserie din lume e practicată mai degrabă de oameni lipsiţi de noroc decât de morală; că sunt multe feluri de a opune rezistenţă inamicului -trăgând cu arma, înălţând zmeie sau gătind dumnezeieşte; că josnicie găseşti şi printre conaţionali iar bunătate- şi la adversari.

Ultima carte a lui Romain Gary este una din acele scrieri complete -roman de dragoste, de aventuri, istoric şi bildungsroman în acelaşi timp- pe care de când o închei abia aştepţi s-o reciteşti, una din primele mele opţiuni în cazul unui exil pe-o insulă pustie.

Scris de Mihai Călin