Titlu: Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry
Autor: Rachel Joyce
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Petru Iamandi
Numar pagini: 336
ISBN: 978-606-741-106-5

M-am așteptat ca pelerinajul (de)scris de Rachel Joyce să fie deosebit, deși nu auzisem niciodată de Rachel Joyce. Acum știu că a scris piese de teatru pentru BBC Radio Four, sau că romanul său de debut (tocmai Pelerinajul) s-a aflat pe lista lungă de nominalizări la Man Booker Prize 2012. Știu că a mai scris apoi o carte, Perfect, pe care-mi doresc să o găsesc și să o citesc. Dar cel mai bine știu cum am pornit cu premisa că da, va fi o carte „din acelea” de viață, care nu mă va da, totuși, pe spate – și am încheiat cu ochii aproape în lacrimi, impresionată profund de anumite idei și pasaje din roman.

Cumpără titlul în engleză

Harold Fry este prototipul pensionarului britanic, pe care-l întâlnim adesea în cărți sau filme: își vede liniștit de preocupările sale banale, iar viața sa monotonă este tulburată uneori de amintirea unor eșecuri pe care, oricum, nu le mai poate repara. Asta până în ziua în care primește o scrisoare de la o fostă colegă, Queenie Hennessy, care-l anunță că suferă de o boală incurabilă și că ar dori să-și ia rămas-bun.

Mama lui vorbea atât de visătoare despre țări cu arbori tropicali și femei cu flori prinse în păr, încât, copil fiind, el simțise instinctiv neîncredere față de lumea pe care nu o cunoștea.

Impresionat până la lacrimi, Harold decide să-i răspundă și pornește spre cutia poștală, pentru a expedia cele câteva rânduri de încurajare. Dintr-un impuls, continuă să meargă, depășind în curând limitele orășelului în care locuiește, și pornind într-un pelerinaj de opt sute de kilometri, hotărât să o vadă încă o dată pe Queenie și – cumva – să o salveze.

Drumul parcus de protagonist, lipsit la început de cele mai elementare detalii pentru supraviețuire (hartă, telefon mobil sau ghete potrivite), devine un pelerinaj nu doar prin scopul său, ci mai ales prin calea aleasă, oamenii întâlniți și efectele pe care se dovedește a le avea. Nu doar că Harold inspiră întreaga comunitate, câștigând admiratori, adepți și... apostoli, ci reușește să își pună ordine în gânduri și în viață. Pas cu pas, kilometru după kilometru, el înțelege multe dintre situațiile pe care evitase să le analizeze până atunci: răceala dintre el și soția sa, întâmplările legate de fiul lor, David, și chiar starea societății din prezent.

Era prima oară când cineva se referea la călătoria lui ca la o responsabilitate care nu-ii revenea numai lui. Îi venea să plângă de recunoștință, dar nu făcu decât să încline din cap și să se așeze la loc.

Firește că, în drumul său, Harold întâlnește personaje interesante, care-și aduc, fiecare, obolul. Cu toate acestea, personal, o prefer pe soția sa, Maureen. Rămasă inițial acasă, așteptând zi după zi ca soțul ei să constate că a comis o eroare regretabilă și să se întoarcă, ajunge și ea să nu se mai ascundă după teama de respingere și de vinovăție și să își încheie socotelile cu trecutul. Dintr-o femeie aparent cicălitoare și sceptică, Maureen devine cel mai înfocat suporter al soțului său, susținându-l și apreciindu-l, învățând să îl accepte și să îl iubească din nou.

În final, nu doar cei care gravitează, mai mult sau mai puțin permanent, în jurul celor doi, se dovedesc oameni obișnuți; Maureen și Harold înșiși scot la iveală ce-i mai rău din fiecare, dar și ce e mai bun. Amândoi se dovedesc capabili, dincolo de carapacea sub care i-au aruncat rutina, teama și neîncrederea în forțele proprii, să răstoarne munți imaginari și să-și schimbe micro-universul, pentru a se redescoperi într-un moment în care nu mai credeau c-ar putea să-i surprindă ceva.

• Plusuri

  Calitatea excepțională, prin simplitatea ei, a narațiunii, și personajele de care este imposibil să nu te atașezi.

• Minusuri

  Pentru unii, poate părea dificilă identificarea cu realitatea cotidiană românească, însă odată depășită bariera aparențelor, esența se dovedește... universală.

• Recomandari

  Tuturor celor care doresc să se redescopere sau să găsească un motiv bun pentru a se trezi în fiecare dimineață și a fi recunoscători că trăiesc.