Titlu: Cuvinte de iubire
Autor: Guy de Maupassant
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Liliana Urian
Numar pagini: 211
ISBN: 978-973-724-454-3

„De ce un cuvânt potrivit în gura unei brunete minione este cu totul fals și comic în cel al unei blonde durdulii? De ce gestul de dezmierdare al uneia va fi deplasat la cealaltă? De ce unele mângâieri plăcute ale celei dintâi vor fi jenante la cea de-a doua? De ce? Fiindcă trebuie să existe în toate, dar mai cu seamă în iubire, o armonie perfectă, un acord absolut între gest, voce, cuvânt, manifestare tandră și persoana care acționează, vorbește, se manifestă, și vârsta ei, grosimea taliei, culoarea părului și tipului de frumusețe.”

 Aceste cuvinte înțelepte, demne de un inițiat în tainele iubirii, par a fi rostite de un îndrăgostit revoltat că e numit prea des cățeluș de femeia pe care a ales-o. Textul care dă titlul acestui mic volum de nuvele semnat de Guy de Maupassant, Cuvinte de iubire, este o declarație fermă, un avertisment adresat tuturor blondinelor, brunetelor și roșcatelor, scris cu atâta vervă încât bănuiesc că a pornit direct din inima autorului. Cu pretențiile unui scriitor meticulos, care intuiește întotdeauna o sonoritate falsă a câte unui cuvânt prost plasat, Guy de Maupassant revendică forța necunoscută a tăcerii, în spatele căreia, crede el, orice Julietă își poate masca nepriceperea.

Chiar dacă un pic misogin, apelul lui în favoarea naturaleței și armoniei vine după o experiență bogată, care de altfel se reflectă cu o diversitate amețitoare în această colecție discretă de povești romantice. Maupassant arată cum știu oamenii să iubească, de ce cruzimi sunt în stare, ce renunțări le dictează inima și cum aleg să-i vorbească partenereului, uneori nereușind să scape de afectare și de rușine când vine momentul să îngâne Te iubesc!

Acum că vara e pe sfârșite, poate a venit momentul să redevenim lucizi, să lăsăm aventurile cu mult soare și să privim curajoși adevărata natură a relațiilor sentimentale. Dacă vreți să parcurgeți acest drum spinos la braț cu Maupassant și dacă sunteți curioși cum se comportă când nu e romancier, ci autor de proză scurtă, vă invit să citiți antologia Cuvinte de iubire. În afară de textul-manifest, piesă centrală care dă tonul selecției, veți întâlni chipuri exotice și manifestări dintre cele mai bizare: o Africă feminină care zâmbește seducător amantului în timp ce plănuiește asasinarea soțului, în cazul în care acesta ar avea curajul să descopere infidelitatea; o măicuță trezită la viața sentimentelor de un Don Juan mustrat de conștiință; un soldat german linșat de prostituata franceză căreia i-a jignit naționalismul; o    fetiță-femeie căreia i se pune pe umeri păcatul altcuiva; un bărbat peste care a dat norocul sub forma unei mirese nesperate, chiar accidentale și multe alte intrigi bine scrise, construite simetric, uneori implauzibile (bazându-se prea mult pe jocul perfect al coincidențelor).

E o carte fragilă, nu pentru că ar fi săracă în sensuri, nesusținută de talentul scriitorului sau lipsită de gust, dar e fragilă pentru că are nevoie de o lectură totalmente blândă pentru că încearcă să surprindă în cuvinte multe emoții subtile, multe schimbări și dispoziții aproape imperceptibile. Maupassant dă dovadă de o cunoaștere impresionantă a psihologiei feminine, surprinzând mici lașități și concesii, trecând de suprafața imbatabilă pe care o construiește vanitatea și, mai presus de toate, arătând o înțelegere totală asupra formelor multiple în care aleg ele să iubească. În afară de textul de frondă împotriva dulcegăriilor stupide, Maupassant nu condamnă, nu stigmatizează, nu recomandă nimic în materie de iubire… el privește, surprinde, notează și face cititorul să simtă tandrețea tuturor acestor povești parcă neîncheiate, care cer o replică în viața publicului, care solicită o materializare fidelă în experiența noastră, una care să le actualizeze sau să le facă dreptate. În ciuda deschiderii pe care o arată față de spectacolele multiple ale iubirii, autorul arată însă că are, așa cum e omenesc, câteva preferințe: femeile durdulii, seduse la lumina protectoare a focului din cămin, într-o cameră intimă, încărcată de tensiunea lui ce va urma.

• Plusuri

  Narațiuni splendide, pline de suspans și populate de personaje capabile de o complexitate psihologică uimitoare.

• Minusuri

  Riscul de a vă îndrăgosti iremediabil de un scriitor căreia nu mai aveți cum să-i cereți autograph.

• Recomandari

  Tuturor îndrăgostiților lucizi, femeilor care nu se lasă păcălite de iluzii sentimentale, pentru cele care nu folosesc cuvinte precum puiuțul, cățelușul, ursulețul pentru a-și striga iubitul (în fine, să nu fim restrictivi, cartea poate fi citită cel mult de cele care vor să abandoneze acest obicei condamnabil), pentru cei familiarizați cu Bel Ami, pentru iubitorii de literatură clasică, pentru francofoni, în cele din urmă, pentru toată lumea.