Titlu: Desen şi arhitectură
Autor: Alexandru Andrieş
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 96
ISBN: 978-973-1984-51-3

Pentru cei care îl asociază pe Andrieş doar cu muzica, aveţi ocazia de a cunoaşte o latură mai puţin mediatizată a sa, anume cea de pasionat al arhitecturii. Spun asta deoarece, deşi acum este profesor la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu", paginile de faţă împărtăşesc aspecte ale studenţiei sale.

Departe de a fi o lectură dificilă pentru cititorul "neavizat", Desen şi arhitectură poate fi parcursă cu aceeaşi detaşare şi plăcere ca un album din tinereţe al unei cunoştinţe. Găsim aici afişe lucrate şi (p)relucrate, afişe respinse, desene, schiţe, chiar fotografii care au servit de inspiraţie. Putem studia diverse proiecte, inclusiv pe cel de diplomă - furat după doar o zi de expunere! În plus, nota personală o avem strecurată între file, ca de altfel şi în celălalt album lansat odată cu acesta - Petală - prin nuanţa prieteniei: cei care l-au susţinut sau ajutat să devină ceea ce este în aceasta direcţie sunt şi ei menţionaţi alături de realizări.

Diferenţa dintre cititorul "obişnuit" şi cel obişnuit al lumii arhitecturii cred că este familiaritatea cu care cel din urmă va urmări proiectele. Nu numai cunoaşterea termenilor sau etapelor prin care deja a trecut autorul ci probabil sentimentul acela de a avea în faţă lucrarea unui om care a ajuns mai departe pe drumul pe care tu abia începi să-l urmezi. Poate trezi admiraţia în aceeaşi măsură în care poate trezi dorinţa de a face ceva. De aceea, sper să nu mă hazardez în a prezice volumele următoare deoarece mai sunt multe alte proiecte de împărtăşit şi mesaje de transmis.

Desenele sale pe care le vedem aici vin dintr-o perioadă în care computerele nu ajunseseră instrumentul (în aparenţă) indispensabil din ziua de azi. Semnal de alarmă pentru asta stă chiar "citatul" ales de autor ca un gen de motto pentru album de ce să ne mai chinuim şi să desenăm, cînd există computerul? atribuit aproape oricărui student la arhitectură în zilele noastre.

Tehnicile, pe care Andrieş le enumeră în parte didactic şi în parte cu o nostalgie îngăduitoare faţă de învăţăcelul de altădată, par, în contextul actualităţii, menite a fi un îndemn către întoarcerea, cel puţin a studentului la arhitectură, la iubirea pentru desen. Pentru noi restul, pe lângă experienţa vizuală pe care o avem între coperte, Desen şi arhitectură atrage atenţia asupra liniilor pe lângă care trecem zi de zi fără a le observa, decât poate superficial, îmbinarea şi alcătuirea.