Titlu: Pisici inexistente
Autor: Yu Yoyo
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2026
Traducere: Irina Ivașcu
Numar pagini: 256
ISBN: 9786303442532

Pisici inexistente începe cu povestea simplă a unui cuplu tânăr din China care se trezește cu un pui de pisică în viața lor. Din clipa aceea, totul începe să se reconfigureze subtil în jurul micii feline, care se strecoară încet, dar sigur, în toate cotloanele apartamentului și, mai ales, în toate cotloanele existenței lor.

Autoarea, Yu Yoyo, vine din poezie - lucru care se simte aproape la fiecare pagină. Nu doar pentru că textul e plin de imagini neașteptate și asocieri neobișnuite, ci și din felul în care realitatea e mereu împinsă un pic mai departe, spre imaginație. 

Pornind de la gesturi și obiceiuri cotidiene ale unei pisici, naratoarea inventează explicații ludice și uneori aproape filosofice: de ce pisicile fixează păsările, de ce își aleargă coada sau de ce stau treze noaptea. Așa aflăm, de exemplu, unul (doar unul) dintre modurile în care apar pisicile: un simplu ghem de blană - ca acela pe care îl formează părul lăsat de pisică prin casă - crește și crește până devine, sub ochii noștri, o pisică.

Cartea e alcătuită din 60 de mini-capitole, fiecare cu un titlu inventiv, concentrat pe o idee: Cum să plantezi și să recoltezi pisici, Cum să devii una cu pisica sau Cum pisica trece din stare lichidă în stare gazoasă. 

“Înainte, pisica era o pisică, iar eu eram eu, până când, într-o bună zi pisica s-a contopit de tot cu mine.

Ziua aceea a fost cât se poate de obișnuită și nici după ce mi-am dat seama că mă contopesc cu pisica nu mi s-a părut din cale-afară de ciudat. Nu m-am împotrivit, pentru că, inconștient, nu e deloc exclus să fi avut de mult o astfel de intenție, numai că nu am ajuns s-o conștientizez. Ca să nu mai vorbim că, în ceea ce privește înfățișarea noastră exterioară, nu se produsese nici o schimbare. Pisica arăta în continuare ca o pisică, iar eu ca mine.”

E genul de structură care te invită să citești cum vrei: cap-coadă sau pe sărite, câte un fragment din când în când. Și funcționează perfect așa - ca o mică doză de liniște într-o zi agitată.

De altfel, Pisici inexistente e o veritabilă pilulă anti-stres. După știri sau doomscrolling, e cartea la care vrei să revii ca la un ritual calmant. Are ceva din efectul uleiului de levănțică: nu te lovește puternic, ci te liniștește treptat. Și, poate cel mai reușit lucru, captează chiar „vibe-ul” unei pisici - o carte pe care o savurezi lent, cu pauze, exact când ai chef.

Dincolo de joaca poetică, cartea e și un basm cotidian despre viața în doi. Printre fragmentele despre pisică, se strecoară detalii intime și foarte umane din viața de cuplu: insomniile ei, felul în care el detestă frigul, plantele pe care ea le omoară constant fără să vrea. 

Nu pot să ignor componenta vizuală: ilustrațiile realizate chiar de autoare au aceeași libertate imaginativă prezentă în scris. Textul și imaginea nu sunt separate, ci funcționează ca un tot.

Deși tema conviețuirii dintre oameni și pisici nu e deloc nouă, Yu Yoyo reușește să-i dea un aer proaspăt, evitând dulcegăriile și mergând mai degrabă spre o zonă poetică și ușor fantastică. Cartea stă undeva la granița dintre real și imaginar, dintre liric și filosofic, amintind pe alocuri de atmosfera din Orașele invizibile de Italo Calvino.

Închei prin a sublinia că Pisici inexistente funcționează foarte bine chiar și pentru cei care nu sunt „oameni cu pisici”. E genul de carte care te prinde nu pentru că iubești neapărat felinele, ci pentru că recunoști în ea fragmente din viață și felul în care mintea noastră poate transforma banalul în ceva magic.