Titlu: Focul viu
Autor: Stephen King
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2023
Traducere: Cătălina Stanislav
Numar pagini: 675
ISBN: 978-606-43-1555-7

Pentru o perioadă foarte, foarte lungă de timp, eu și Stephen King nu prea ne-am înțeles. Aveam impresia că titlul binecunoscut de „maestru al genului horror” nu prea i se cuvine, că citisem cu totul alți autori care reușeau să mă înspăimânte mult mai mult decât ceea ce scria Stephen King.

Însă, după mult timp, m-am gândit să-i mai dau o șansă și să văd dacă, de data aceasta, îi voi înțelege altfel cărțile, voi reuși să găsesc și acea componentă horror. Și, într-adevăr, mi-am dat seama că romanele lui King sunt despre un cu totul alt tip de „horror”: nu este nevoie de creaturi înspăimântătoare (deși, de fapt, în unele cărți le are și pe acelea, și reușește să creeze niște imagini pe care nu le poți uita, nici măcar să vrei s-o faci) pentru a crea teroare & hazard, ci este nevoie de oameni. De oameni malefici, de oameni capabili de lucruri înspăimântătoare, de oameni lipsiți de etică. Așadar mi-am dat seama că aceasta este sursa de teroare din cărțile sale: omul, cu întunecatele sale cotloane, cu ura, violența, interesele și dorințele sale. Uneori, frica ia forme pe care le recunoaștem din ce în ce în ce mai puțin...

Focul viu a fost o altă lectură reușită, un alt contact cu Stephen King care m-a făcut să-mi spun că, într-adevăr, omul acesta își merită toată popularitatea. Recunosc, la început am fost puțin speriat de numărul mare de pagini, dar nu știu de ce îmi făceam griji – când am început cartea, cu greu am lăsat-o din mână, dovadă și faptul că am citit acest volum într-o singură zi, în 2-3 reprize de citit.

Nu puteam să-l las, eram tare curios să aflu cât mai multe, să văd încotro se îndreaptă Andy și fiica sa, Charlie, dacă vor reuși să scape cu bine de cei care le erau pe urme și prin ce aventuri vor mai trece. În carte, King abordează din nou ideea copiilor (și nu numai) cu puteri speciale. Andy are o abilitate specială, dar nu el este punctul de interes al cărții, ci Charlie, fetița dotată cu pirochinezie, capacitatea de a da foc la lucruri (uneori și oameni) doar cu puterea minții. Mi s-a părut interesant că Stephen King, în partea de „Mulțumiri”, menționează că romanul se bazează pe fapte reale, în ideea în care chiar ar exista programe speciale ale agențiilor guvernamentale menite să descopere și „să izoleze”, ce-o mai fi însemnând și asta, persoanele cu „talente speciale”. Vedeți, de fapt, horror-ul despre care vorbește Stephen King și pe care ni-l livrează sub forma romanelor sale?!

Andy McGee și viitoarea sa soție, Vicky, se înscriu drept voluntari, pentru a mai câștiga câțiva bani, la un experiment organizat de o instituție numită „Atelierul”. În urma acestui experiment, se trezesc amândoi cu puteri destul de bizare. Însă totul ia o anvergură neașteptată când, ani mai târziu, Vicky dă naștere unui copil, Charlie, căreia i-a transmis o abilitate specială. Acum, după ce au aflat ce s-a întâmplat, agenții Atelierului sunt pe urmele lor: vor să o captureze și să o studieze pe Charlie, pentru a vedea cum au fost posibile astfel de lucruri. Și, de fapt, cine știe care sunt principalele lor scopuri, dincolo de a derula un studiu științific?

Pentru mine, Focul viu n-a fost doar un roman despre tensiune, mister, dinamică și acțiune, ci a fost și despre emoția resimțită. Ca întotdeauna, Stephen King reușește să creioneze cu un talent desăvârșit personaje memorabile, personaje care trăiesc și care simt, nu doar roboței mânați de dorințe și idealuri. De la dialogurile convingătoare, până la emoțiile palpabile, sentimentele și trăirile personajelor, totul este în sinergie pentru a da viața unui roman complex & complet, un roman care parcă n-ar mai fi avut nevoie de nimic pentru a reuși să fie memorabil.

Și chiar s-a dovedit a fi un roman memorabil, pentru că, făcând o comparație între cărțile scrise de Stephen King pe care le-am citit, s-ar putea să fie undeva pe primele poziții. Nu obișnuiesc să detaliez, într-o recenzie, despre ce este cartea, încotro se îndreaptă toate și altele-de-acest-gen, pentru că mi se pare irelevant. În schimb, pun accent pe modul în care m-a făcut pe mine să mă simt, dar și care cred că sunt punctele forte – din punctul meu de vedere – ale cărții. La cărțile lui King, punctul forte este reprezentat, în esență, de faptul că Stephen King este scriitorul, și talentul pe care îl are nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare! Pe bune!

Text scris de Andrei Cioată.

• Plusuri

  Dinamică & tensiune, personaje complexe & dramă – pe scurt, rețeta de succes!

• Minusuri

  Niciunul, deși mi-aș fi dorit ca un anumit lucru să nu se fi întâmplat...

• Recomandari

  A se citi, iubi și apoi lua în considerare citirea altui roman semnat de rege!