Acest loc inuman dă naștere la monștri cu chip de om
Scris de Calina Matei • 8 March 2013 • in categoria Horror
Autor: Stephen King
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Ruxandra Toma
Numar pagini: 504
ISBN: 978-606-579-441-2
Stephen King și-a cimentat reputația de scriitor al genului horror o dată cu lansarea celui de-al treilea roman. „Shining” a fost inspirat în mare parte de șederea timp de o noapte a autorului împreună cu familia în cadrul hotelului Stanley din zona Estes Park, Colorado, în ultima zi din sezonul turistic. În calitate de ultimii și singurii clienți ai hotelului din ziua de 30 octombrie 1974, King avea să descopere accidental „scheletul” pe care și-a bazat cartea și în care a înglobat o sumedenie de detalii personale și veridice– camera 217 în care a fost cazat și despre care s-ar fi spus că e bântuită, scena în care copilul de 3 ani este alergat pe coridorul hotelului de către un furtun al unui hidrant fiind bazată pe un coșmar al cărui protagonist a fost chiar fiului lui King și nu în ultimul rând scena de la barul hotelului.
Acțiunea din Shining pornește în anul 1976 și-l aduce în prim plan pe Jack Torrace, fost profesor de literatură la o școală din Vermont, alcoolic, cu o soție tânără pe nume Wendy, și un băiat de 3 ani, Danny, care deține „strălucirea”, un al șaselea simț dobândit de copii născuți cu căiță pe față și care îi permite să vadă lucruri din trecut sau din viitor, să asculte gândurile părinților săi sau să comunice telepatic cu alți oameni care posedă aceeași trăsătură supranaturală în ciuda miilor de kilometri care îi despart.
Aflat la ananghie datorită lipsei de bani și a unui loc de muncă, se vede nevoit să se umilească în fața managerului hotelului Overlook pentru a primi slujba de îngrijitor al clădirii în afara sezonului turistic. Chiar înainte de a se muta împreună cu familia în cadrului hotelului, Danny are prima viziune în care Tony, prietenul său imaginar întruchipat de o versiune mai în vârstă a sa, îi arată lucruri cumplite care s-au întâmplat sau aveau să se întâmple dacă se va duce în munți alături de părinții săi.
Dar roțile s-au pus deja în mișcare și de aici încolo lucruri groaznice aveau să se întâmple pentru membrii familiei Torrace.
Hotelul Overlook devine treptat un maestru păpușar invizibil dar a cărui prezență o simți prin toți porii și care își manevrează spre comiterea unor lucruri teribile, hrănindu-se cu vina, slăbiciunile și fricile lor până în punctul în care capătă voința proprie și se dezice de marionetele umane pentru a duce la bun sfârșit crimele sale.
Jack Torrace se trezește aruncat în vortexul creat de istoria sordidă a clădirii deținută pe rând de milionari, gangsteri și proxeneți care se pare că au activat și mai mult aura întunecată și au atras o serie evenimente nefaste ca sinucideri și crime, a căror energie a fost absorbită de pereți și păstrată inactivă până la momentul oportun.
De-a lungul paginilor imaginea idilică a unui hotel dintre munți, cu priveliști ce îți taie respirația, menit a fi un început de drum pentru tânăra familie, devine o poartă spre infernul care amenință să mistuie totul în flăcările sale și să rumege între pereții cu tapet albastru și covor cu păsări din junglă și ultima fărâmă de viață și de puritate din cei care s-au aventurat să îi treacă pragul la început de toamnă.
E uimitor nivelul de detaliere cu care King își construiește lumea ficțională și o populează cu personaje tridimensionale, cu povești secundare menite să îmbrace și mai mult mintea cititorului și care oferă o explicație pentru toate angoasele personajelor. Își dozează treptat suspansul și asemeni unei seringi înfipte în imaginația cititorului, prin acul ei se disipă încet fiorii reci și negri ai grozei până în clipa în care ajungi să-ți simți sufletul ca prins într-o gheară și vrei reflexiv să închizi ochii, sperând ca atunci când îi deschizi din nou ceea ce te-a făcut să te sperii nu va mai fi acolo.
Și totuși autorul își încheie capodopera într-o notă optimistă lăsând să se înțeleagă că și cei mai negri monști pot fi biruiți și uitați în cele din urmă.„Sunt doar niște imagini care nu au cum să îți facă rău.”
-
Plusuri
Construcția ireproșabilă a romanului are deschide poarta spre o altă lume, în care elementele ce o compun sunt dozate la milimetru pentru un maxim de efect. Pornind de la personaje, la decor, scene și replici totul este perfect analizat și compune un puzzle terific menit să îți facă părul măciucă și totuși să te facă să vrei să citești mai mult și să afli deznodământul.
-
Recomandari
Fanilor genului horror. Novicilor care nu au gustat până acum din lectura poveștilor de groază și care își doresc ceva mai mult decât un fior pe șira spinării sau o sperietură pe cinste.