Titlu: Confesiunile unei dependente de artă
Autor: Peggy Guggenheim
Rating:
Editura: Pandora - M
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Ciprian Şiulea
Numar pagini: 166
ISBN: 978-973-1989-71-6

Peggy Guggenheim este un nume cu rezonanță în lumea artei, iar viața ei, atât cea publică, cât și cea privată, a fost la fel de interesantă și nonconformistă, ca și modul în care și-a organizat și valorificat colecția de artă.

Peggy s-a născut într-o familie fabulos de bogată, în America începutului de secol al-XX-lea (tatăl ei era al șaptelea frate al familiei Guggenheim, iar mama, Florence, moștenitoarea unei importante familii de bancheri) și a depus toate eforturile pentru a se îndepărta de cercul limitat al prietenilor bogați și al restricțiilor familiei. A vrut ceva mai mult de la viață și a obținut tot ceea ce și-a dorit. Perseverență, pasiune, încăpățânare și un pic de noroc…

Autobiografia sa „Confesiunile unei dependente de artă” a generat reacții diferite. Unii critici au remarcat faptul că arta ocupă un loc restrâns în carte (din cele 200 de pagini, Peggy vorbește despre artă abia pe la pagina 110), alții au fost dezamăgiți de faptul că multe aspecte ale vieții ei personale au fost trecute sub tăcere. În esență, cartea transmite perspectiva personală a autoarei asupra propriei vieți și activități, iar dezamăgirile unora sau altora sunt inevitabile atunci când vorbim de autobiografii.

Ceea ce este, poate, interesant pentru cititorul din România este relația lui Peggy Guggenheim cu Brâncuși. „De ani de zile voiam să cumpăr un bronz de-al lui Brâncuși, dar nu mi-o permisesem. Acum părea să fi sosit momentul pentru această mare achiziție. Am petrecut luni de zile apropiindu-mă tot mai mult de Brâncuși, înainte ca această vânzare să se producă efectiv. Era foarte dificil să discuți despre preț cu Brâncuși, iar dacă aveai cumva curajul să faci asta, trebuia să te aștepți să își ceară o sumă monstruoasă. Eram conștientă de asta și speram ca marea noastră prietenie să ușureze lucrurile. Dar, în ciuda tuturor acestora, am ajuns să ne certăm groaznic când el mi-a cerut 4000 de dolari pentru Pasărea în spațiu”. Alte vremuri și, clar,... alte prețuri.

Un alt episod important al cărții și al vieții lui Peggy Guggenheim se petrece în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când germanii ocupă Parisul și autoarea trebuie să găsească un adăpost pentru colecția sa. „Singurul lucru care putea fi făcut cu tablourile era să le împachetez și să le scot din Paris, înainte de a fi prea târziu, sau să le depozitez într-o cameră subterană. Leger mi-a spus că el credea că Luvrul ar putea să îmi dea un metru cub de spațiu undeva la țară, unde își ascundeau comorile lor. Spre dezamăgirea mea, Luvrul a decis că tablourile mele nu meritau salvate și a refuzat să îmi ofere spațiul. Ceea ce au considerat ei că nu merita salvat erau un Kandinsky, mai multe Klee și Picabia, un Braque cubist, un Gris, un Marcoussis, un Delaunay...”. Chiar și Luvrul poate greși uneori...

Apreciată sau contestată, Peggy Guggenheim rămâne o figură marcantă a artei secolului al-XX-lea și promotoarea unei altfel de artă și al unui mod aparte de a privi lumea și viața. Cartea ei este  mai mult decât cronologia unei vieți, este mărturia unui secol al schimbărilor de paradigmă, al redefinirilor și al căutărilor.

• Plusuri

  O carte interesantă despre o colecționară de artă care a schimbat modul în care această „meserie” era privită și care a reușit să fie ea însăși un personaj distinct de arta pe care a iubit-o.