Titlu: Peste cinci ani
Autor: Rebecca Serle
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Alexandra Florescu
Numar pagini: 240
ISBN: 978-606-43-0952-5

Cartea dintre ani, știți și voi care, cea începută în ultimele zile ale anului și terminată în primele din următorul, a fost de data aceasta cea a Rebeccăi Serle: Peste cinci ani.

Ce m-a atras inițial la ea a fost premisa, pentru că îmi doream ceva ușor, plăcut și optimist. O poveste de dragoste, cu un dram de complicații ca să nu mă plictisească și să mă țină antrenată și care să aibă și un „nu știu ce” suficient cât s-o scoată în față în marea de romane de dragoste disponibile. Și părea că mi-am găsit perfect candidata doar că... până la urmă n-a fost chiar așa. A fost mult mai bine!

Romanul începe cu un cumul de evenimente importante în viața lui Dannie Kohan, o avocată din New York care în aceeași zi în care dă interviul pentru slujba vieții sale ajunge să se și logodească cu iubitul, David, în unul dintre cele mai frumoase restaurante, în urma unei cereri romantice în căsătorie. Totul pare să fie pe făgaș, planificat la dungă, întocmai ca răspunsul pe care îl dă la interviu în legătură cu viziunea pe care o are peste cinci ani despre propria viață. Unde se vede ajungând peste cinci ani?

Doar că trenul cu destinația precisă care tocmai pornise din gară, ia o curbă imprevizibilă și ajunge la o altă destinație atunci când, în seara cu cererea în căsătorie, adoarme și se trezește cu cinci ani în viitor, alături de un alt bărbat, cu un alt inel pe deget, într-un apartament necunoscut, decorat atipic pentru gusturile ei, dar mai ales în altă parte a New Yorkului decât cea înscrisă pe foaia de drum.

Dar până să îmi săriți în cap că vând romane SF drept romane de dragoste, visul se termină și Dannie se trezește înapoi în 2020, alături de David. Oricât de nebunesc ar părea, visul zdruncină ceva în ea într-atât încât ajunge să vorbească cu un psiholog despre cele trăite, dar fără să obțină un răspuns clar legat de mesajul subconștientului și mai ales de ce a ales respectivul scenariu.

Din cei cinci ani, patru și jumătate trec conform planului, cu jobul obținut, apoi un apartament alături de logodnic în cartierul pe care și-l doreau. Totul merge ca pe roate, mai puțin nunta care nu are loc și e amânată constant pentru că mereu apare altceva, încă o bifă sau o reușită profesională. Iar acel altceva ajunge să se materializeze sub forma bărbatului din vis, dar care este acum partenerul celei mai bune prietene.

Speriată de acest prim semn și de faptul că i-a mai rămas jumătate de an până la ziua din vis, Dannie încearcă să facă tot ce îi stă în putere să nimicească orice altceva s-ar mai putea materializa și care ar așeza-o fix acolo unde nu-și dorește să fie.

Doar că viața nu e lină sau liniară și sunt mult prea puține lucrurile care pot fi controlate cu adevărat, ca de exemplu sănătatea celor dragi, parcursul profesional, felul în care evoluează o relație chiar și atunci când sunt ani investiți în ea și e un viitor întreg așezat la picioarele sale.

„De fapt asta este lovitura de geniu pe care nu o vezi venind – că nimic nu poate fi controlat, nimic nu este previzibil chiar și atunci când ai lucrul în fața ta. Viața joacă după propriile reguli și îți permite să vezi cel mult următorii doi-trei de făcut. Nimic nu te poate pregăti cu adevărat pentru tot ce are de oferit, că e bun sau rău și tot ce poți să faci e să o trăiești și să o iei așa cum e, fără prea multe așteptări, dar mai ales cu focus pe prezent și atât, pentru că el este singurul garantat.”

Și probabil că de asta am rezonat atât de mult cu cartea asta și sertărașele ei ascunse, pentru că nu ți se arată cu totul din prima. E ca la poker când aștepți să fie întoarse cărțile una câte una să vezi dacă ai câștigat.

Serle mai vorbește despre predestinare, prezent, puterea gândurilor de a ne crea viitorul și despre instincte. Bine, nu chiar atât de pe șleau dar nici nu trebuie să sapi mult după ele. Și având în vedere faptul că a apărut la început de martie mi se pare că tema de substrat rezonează foarte bine cu ceea ce am trăit anul trecut legat de renunțatul la așteptări, la control, la a ne impune voința sau la a forța un anumit rezultat. Tot ce poți să faci e să aștepți să se întâmple și să trăiești ce este dat.

• Plusuri

  Miezul poveștii care arată că viața, oricât de complicată sau de imprevizibilă ar fi, te duce fix acolo unde trebuie să fii.

• Recomandari

  Optimiștilor romantici, realiștilor care înțeleg că și mâine răsare soarele și celor care nu-și doresc o poveste de dragoste dulce până la diabet