Doctrina şocului
Scris de Andrei Rosca • 12 April 2009 • in categoria Economie
0Autor: Naomi Klein
Rating:
Editura: Vellant
(ediţia în limba engleză)
Aşa cum mulţi oameni de afaceri muncesc ani de zile aşteptând o oportunitate, o fereastră despre care intuiesc că se va deschide la un moment dat, există un grup de oameni care se pregătesc constant pentru dezastre.
Un cutremur puternic, un uragan Katrina, un tsunami în Sri Lanka dar şi "dezastre" de o altă natură, ceva mai controlabile sau cel puţin declansabile cum ar fi regimul Pinochet, sunt lucruri pe care, aparent, un anumit tip de oameni de afaceri abia le aşteaptă. Naomi Klein, jurnalistă canadiană ajunsă cunoscută datorită cărţii "No Logo", defineşte ceea ce poate fi într-adevăr numit "capitalismul dezastrelor".
La o scară mult mai mică, să luăm ca exemplu inundaţiile din România. Se întâmplă, din păcate, ca mulţi oameni să rămână fără case, fără gospodării, fără mai tot ce odată aveau. Când ne gândim la un astfel de moment, prima tentaţie ar fi pentru mulţi dintre noi să ne gândim că, odată trecuţi peste durerea pierderilor, oamenii s-ar grăbi să înceapă de la zero, să o ia de la capăt, poate în alt loc. Doar că lucrurile nu stau aşa. Supravieţuitorii, oamenii rămaşi fără case, animale, prieteni poate, se agaţă de orice lucru, oricât de mic, ce ar putea să îi lege de trecut. Se apucă să îşi construiască o nouă casă în jurul singurului perete din cea veche rămas în picioare, încearcă să consolideze malul surpat din cauza inundaţiilor şi tot aşa.
În momente ca cele de mai sus, interesul celor ce trăiesc după regulile capitalismului dezastrelor este că tot ce a mai rămas să fie distrus şi să se ia totul de la zero. Fiindcă asta înseamnă mulţi bani. Case şi blocuri construite de la zero, afaceri noi, bani foarte mulţi.
Despre astfel de lucruri puteţi citi în Doctrina şocului, o carte de economie fără formule, densă, documentată, cu multe studii de caz extrem de interesante şi scrisă cu o lejeritate care o face extrem de accesibilă chiar şi celor ce nu sunt foarte obişnuiţi cu cărţile de economie.
Nu mi-am propus să ofer un rezumat al cărţii şi, oricum, ar fi fost foarte greu de făcut. Însă nu vreau să închei fără a vă recomanda în mod special două dintre capitole:
- Laboratorul de tortură (Capitolul 1)
- Mecanismele crizei - ambalarea terapiei şocului (Capitolul 8 )
Deşi sunt foarte relevante pentru subiectul cărţii, pot fi scoase din context şi rămân la fel de valabile şi percutante.
Scris de Andrei Roşca
Categorie: Economie | Editura: VellantCiteste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
capitalismul dezastrelor sau dezastrul capitalismului? :)
ma tot gandeam eu cat este de strain naturii noastre tot ce facem zi de zi, toata simbolistica si regulile orasului. cred ca m-as simti foarte bine intr-o casuta la tara, cu gradina si multe carti, oameni cu care sa stau la povesti. as picta, scrie, gradinari, gati, as pleca din cand in cand sa calatoresc in alte tari. ar fi liniste, ar fi perfect :)
de ce sa avem nevoie de sisteme economice, torturi, socuri, dezastre…
ma simt la rousseau :P
-
Am citit cartea si e foarte interesanta. Explica multe lucruri pe care “mainstream media” nu are timp, chef sau interes sa le dezvaluie. Naomi Klein e foarte inteligenta, cautati pe youtube confruntarea ei cu Alan Greenspan sa vedeti de ce e in stare.
In Romania si mai in toata Europa de Est prin 1990s a fost aplicata doctrina asta, doar ca se numea terapie de soc si a constat in 3 lucruri:
1) S-au vandut ori inchis toate fabricile de stat.
2) S-au redus salariile si contributiile sociale ale guvernului.
3) S-au redus taxele si s-a redus influenta guvernului in economie (asta in Romania poate nu e chiar o idee rea tinand cont cat de incompetenti si corupti sunt alesii nostri).Astfel IMF si WB o sa aiba de unde sa-si ia banii inapoi. E o reteta clasica care a fost aplicata si o sa fie aplicata in multe tari.
-
Andreia postat preambul la cartea Naomei Klein, care zice, si-mi place foarte tare;”Când ne gândim la un astfel de moment, prima tentaţie ar fi pentru mulţi dintre noi să ne gândim că, odată trecuţi peste durerea pierderilor, oamenii s-ar grăbi să înceapă de la zero, să o ia de la capăt, poate în alt loc. Doar că lucrurile nu stau aşa. Supravieţuitorii, oamenii rămaşi fără case, animale, prieteni poate, se agaţă de orice lucru, oricât de mic, ce ar putea să îi lege de trecut. Se apucă să îşi construiască o nouă casă în jurul singurului perete din cea veche rămas în picioare, încearcă să consolideze malul surpat din cauza inundaţiilor şi tot aşa.
În momente ca cele de mai sus, interesul celor ce trăiesc după regulile capitalismului dezastrelor este că tot ce a mai rămas să fie distrus şi să se ia totul de la zero. Fiindcă asta înseamnă mulţi bani. Case şi blocuri construite de la zero, afaceri noi, bani foarte mulţi”.
Cand vreau o portie de spiritualitate vreau sa-i zic asa, stiu sigur ca la Andrei se gaseste.
Jean Bica spune:
13 April 2009 | 9:00 am
Desi pare putin straniu se pare ca nu e nimic aiurea…un om cazut la pamant se ridica mai usor decat un om doar ingenunchiat…si cred ca si din punct de vedere economic, la nivel macro, s-ar putea aplica aceeasi situatie.
Mie mi se pare o carte interesanta…cu atat mai mult cu cat zici ca e impanata cu studii de caz.