Confesiunile unui copil al războiului

Titlu: Copiii Războiului
Autor: Varujan Vosganian
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2016
Numar pagini: 552
ISBN: 978-973-46-6368-2

Istoria nu stă închisă în casetele prăfuite ale memoriei, nu se face de pe piedestalul onoarei, ci se implantează adânc în măduva fiecărui om care o rescrie. Dacă ești matur faci acest lucru cu o naturalețe aparte, iar dacă ești copil faci tot ce trebuie pentru ca istoria să îți fie memorată în liniile subtile ale ADN-ului tău. Războiul este acea pecete, care nu se va șterge din carnea generațiilor, ci se va transmite ca un bacil din amintire în amintire. Varujan Vosganian, economist, om politic și scriitor român de origine armeană, a modelat această idee în una dintre cele mai recente cărți care i-au ieșit de sub condei, o cronică tristă, intitulată Copiii Războiului. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Bizarul de zi cu zi

Titlu: Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri
Autor: Varujan Vosganian
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 440
ISBN: 978-973-46-3833-8

Şase povestiri insolite, în care se regăsesc faţete ale realului şi magicului, ale prezentului şi trecutului, în care o simbolistică elaborată curge sub o realitate sordidă.
[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Cartea şoaptelor

Titlu: Cartea şoaptelor
Autor: Varujan Vosganian
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 523
ISBN: 978-973-46-0887-4

Un Dumnezeu mai neatent decât de obicei

Vă spun pe neocolite cum stă treaba: cartea aceasta m-a găsit pe mine!

Am să încep cu ceea ce s-ar fi cuvenit să fie, de fapt, încheierea: am citit Cartea şoaptelor cu smerenie, ca pe o Psaltire, urmărindu-i lacom rândurile, cu arătătorul apăsat tandru pe hârtia lunecoasă - cum ni se întâmplă când silabisim prima oară din Abecedar. Am psalmodiat-o, m-am rugat laolaltă cu personajele ei pentru pacea sufletului unui mic popor mare, un popor prădat de ţară, fără prieteni - armenii. Cronica migălită de Varujan Vosganian picură cumpătare şi atemporalitate în inima cititorului şi deplasează fireasca dorinţă de vendetă - dinspre nervii, muşchii şi viscerele celui impresionat de ororile narate - adânc în conştiinţa lui. Şi anume, nu ispitindu-l la crimă - ca răspuns (mereu insuficient) genocidului, ci sprijinindu-l să înţeleagă, să ţină minte, ca să mărturisească mai departe. Musai şoptit, pentru că şoapta înmoaie orice vrăjmăşie, îndulceşte zilele şi prelungeşte viaţa.

Un veac de plâns gâtuit, de doliu nedus la capăt după morţii lăsaţi pradă corbilor Anatoliei şi apelor Eufratului în urma convoaielor de deportaţi, i-a dezobişnuit pe armeni de deprinderea de a-şi striga durerile, păsul, şi, mai mult de atât, i-a împins treptat să nu se mai sfătuiască despre treburile serioase cu glas tare, ci şuşotind ca pentru sine. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 26 COMENTARII si spune-ti parerea!