Titlu: Și așa mai departe?
Autor: Dan C. Mihăilescu
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 305
ISBN: 978-973-50-2911-1

Vă oferă o grilă de lectură pentru evenimentele culturale prezente, pentru relații și situații din mediul intelectual și vă indică volume demne de a fi lecturate. Dan C. Mihăilescu își exercită autoritatea de critic într-un mod carismatic, cu ironii fine și fără venin sau răutăcisme.

Volumul cuprinde articolele criticului din Viața Literară apărute în perioada august 2008-mai 2010, dar nu este o carte fragmentată și schematică, chiar dacă adună scrieri din presă. Articolele sunt ample și se leagă între ele reușind să ofere o imagine de ansamblu a mișcărilor din viața culturală românească.

Mare noroc că articolele au fost scrise pentru un supliment cultural și au avut un număr mare de semne în care să ne desfete limbajul spumos și colorat al lui Dan C. Mihăilescu. Se apleacă cu mult drag și imensă căldură asupra cărților pe care le prezintă, explică nedumeriri sincere și are indignări vehemente, dar lipsite de răutate la adresa unor personaje din cultura autohtonă. Nu am cum să vă descriu înlănțuirea de cuvinte care creează farmecul cărții și nici aerul de molcomă bonomie cu care e scrisă.

Și așa mai departe? este plină de expresii precum „cu sfială călcând pe becuri”, „samsar de cărți”, cuvinte cu iz arhaic (pe căi ocolite, necuviincios), trebuie doar să deschizi cartea și găsești imediat semne ale scriiturii delicate, șerpuitoare, sfătoase, amuzante.

E clară admirația autorului pentru librăriile Cărturești și pentru editura Humanitas, cât și prietenia pe care i-o poartă lui Gabriel Liiceanu. Analizează ceea ce a însemnat colaborarea scriitorilor români cu regimul comunist, dar o face într-un mod caracteristic lui - nuanțează și analizează. Pe aceeași linie atrage atenția asupra lipsei de voință a autorilor contemporani și se întreabă dacă dispariția factorului opresiv a dus la o slăbire a caracterelor care nu mai trebuie să lupte. Toate astea nu stingheresc cu nimic prezența în aceeași carte a unui articol despre râs; râsul sănătos, în hohote pe care scriitorul îl caută, dar nu îl găsește în formele de comic cultural încercate.

Oferă o perspectivă asupra mișcărilor literare prezente și asupra luptelor de la Academia Română. Puteți citi pagini despre niște cărți superbe pe care Dan C. Mihăilescu le analizează și un capitol delirant în care înșiră volume grețoase al căror conținut îl deplânge.

Eu mi-am făcut o listă de lectură după ce am citit această carte: printre altele, trebuie să citesc Confesiunile uni cafegiu de Gheorghe Florescu, memoriile lui Adrian Marino și să arunc un ochi pe Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu.

Cea mai bună descriere a cărții este cea făcută chiar de autor pentru rubrica sa din ziar: “un peisaj al presei, tendințelor, polemicilor și întâmplărilor noastre culturale, lucrat strict subiectiv, ca un spectacol de personalitate, nicidecum ca o trufașă intenție de arbritaj și obiectivitate. … Nu viața, adică panoramarea lunară a principalelor evenimente, ci doar o felie de viață, filtrată de un burete când ațos, zimțat și caustic, când ludic permisiv. Nu infailibil, ci sincer…cât îmi voi permite.”

• Plusuri

  are o puternică notă personală a autorului, împărțirea pe articole o face ușor de citit

• Minusuri

  unele subiecte meritau un spațiu mai amplu de dezbatere și am simțit că nu s-a spus totul în câteva pagini

• Recomandari

  celor care vor o imagine despre viața culturală românească, celor cărora le place să citească texte de opinie