Titlu: Credeam că problema e doar la mine
Autor: Brene Brown
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2022
Traducere: Ruxandra Comșa
Numar pagini: 481
ISBN: 978-606-44-1219-5

Acum câteva zile m-am uitat pe HBO Max la seria de episoade Atlas of the Heart (pe care v-o recomand cu căldură) realizate de Brene Brown și mi-am dat seama încă o dată de ce îmi place așa de mult această autoare. O citesc de mulți ani și îi urmăresc munca de cercetare, îi ascult podcast-urile și TED Talk-urile și nu mă mai satur.

Doctor în asistență socială, profesoară și cercetătoare în cadrul Universității din Houston, Brene Brown a impus pe scena publică conceptele de vulnerabilitate, rușine și empatie și ne-a spus tuturor într-un mod plin de pasiune, înțelegere și cu multe date științifice că e ok să fim vulnerabili, să ne fie rușine și să ne acceptăm imperfecțiunile. Mai mult, ne-a făcut (poate pe unii dintre noi) să ne îndrăgostim de aceste imperfecțiuni și să le vedem ca legătura cea mai prețioasă cu propria noastră umanitate și cu ceilalți.

În cartea Credeam că problema este doar la mine (foarte frumos tradusă în limba română de Ruxandra Comșa, ea însăși psiholog clinician și psihoterapeut), Brene Brown spune că rușinea supraviețuiește în tăcere și prin secrete. Rușinea, de fapt, creează tăcere și secrete, făcându-ne să ne simțim mici, lipsiți de valoare și autenticitate. A depăși frica de deconectare până în punctul în care putem să vorbim onest și deschis despre vulnerabilitățile noastre este singura cale prin care le putem accepta și eventual, vindeca. Nu ne vindecăm niciodată în izolare, ci prin și în cadrul relațiilor cu ceilalți.

„Când ne este rușine și teamă, învinovățirea nu e niciodată prea departe. Uneori, ne întoarcem împotriva noastră și ne învinuim pe noi însene, iar alteori îi atacăm pe ceilalți. Când ne învinuim pe noi însene, ne trezim adesea într-un ciclu alcătuit din ură de sine și rușine. În tăcere, ne consumăm emoțional. Când încercăm să ne eliberăm de suferința rușinii și a fricii învinuindu-i pe alții, adesea emoțiile răbufnesc. Ne dezlănțuim asupra copilului nostru, asupra angajatului, a partenerului sau chiar a persoanei de la serviciul de relații cu clienții care se află în fața noastră. În oricare dintre cazuri, fie că ne consumăm pe dinăuntru sau răbufnim la exterior, cel mai adesea nu suntem conștiente de ce facem sau de motivul pentru care o facem. Ne folosim de învinovățire pentru a gestiona propria senzație de neputință.”

Cartea conține multe exemple și povești atât din viața autoarei, cât și a persoanelor pe care aceasta le-a întâlnit în studiile ei de cercetare, iar aceste dezvăluiri, uneori foarte personale, sunt menite să ne facă să reflectăm la propriile noastre comportamente și experiențe, și, poate, să ne arate că, dincolo de diferențe individuale, împărtășim cu toții o umanitate, care este fascinantă și frumoasă tocmai prin vulnerabilitate și curajul de a o arăta și celorlalți.

Text scris de Raluca Elgyar. 

• Plusuri

  O carte frumoasă și cu un impact emoțional puternic care fascinează și ne face să ne punem întrebări importante.
  Stilul simplu, direct, cu multe date din studii științifice și exemple personale.

• Recomandari

  O carte pe care ar trebui să o citim cu toții și să încercăm să-i integrăm concluziile în propria viață.