Titlu: Teatrul
Autor: David Mamet
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Monica Bottez
Numar pagini: 144
ISBN: 978-606-588-404-5

,,Nu-i pasă nimănui de ce simţi tu. Nu-i pasă nimănui de ce simte doctorul, nu-i pasă nimănui de ce simte pompierul şi nimeni nu dă două parale pe ce simte soldatul ori dentistul. Lor li se cere să-şi facă datoria indiferent de ce simt şi, în timp ce-şi fac datoria, li se cere să-şi păstreze pentru ei simţămintele. Această circumspecţie se numeşte respect de sine. Şi nu-i pasă nimănui de ce simţi tu, actorul. Ţie ţi se cere să-ţi faci treaba, adică să apari şi să-ţi spui replicile, jucând scena în aşa fel încât publicul să priceapă piesa.’’

Intelectual incomod şi lucid, David Mamet, deşi originar din Vermont, este de multă vreme un asimilat newyorkez. Scenarist celebru, dublu nominalizat la Oscar, David Mamet mărturiseşte că nu s-a dovedit apt de a deveni actor şi atunci a eşuat în meseriile conexe: critică, scenariu, regie şamd. El şi-a păstrat un infinit respect pentru actori hărăziţi cu mare talent. Ori de câte ori are ocazia, Mamet subliniază că un regizor neîndemânatic poate distruge un mare actor. Talentul este ceva atât de uimitor şi de fragil că necesită supremă delicateţe.

Să nu faci multă teorie în faţa actorilor, să fii precis şi concis, să nu ceri unui actor mai mult de deschiderea unei ferestre, să te rezumi la două indicaţii şi apoi să te retragi să fumezi o ţigară, actorii vor face singuri restul, iată arta de a fi regizor, sintetizează Mamet.

Ţinând partea actorilor şi dispreţuind falşii regizori, David Mamet distilează în acest volum-manual de artă performativă toată experienţa sa de patru decenii în zona teatrului profesionist. În orice caz, autorul afirmă răspicat că acestea sunt principiile după care el însuşi a funcţionat mereu şi după care montează spectacole.
Interesantul şi ireverenţiosul studiu nu se fereşte să afirme în repetate rânduri că parcurgem o criză mondială a teatrului reprezentată de închiderea unor teatre private inclusiv la New York. Pe de altă parte, tot în acest context, David Mamet se arată foarte sigur de motivaţiile noastre de a păşi pragul unei instituţii teatrale: ,,Oamenii vin la teatru ca să fie încântaţi, amuzaţi şi şocaţi. Pe scurt ca să fie treziţi la viaţă.’’, afirmație care nu maschează îndoiala scenaristului și a regizorului în privința generațiilor de spectatori contemporani, cam devitalizate și cam amorfe.

• Plusuri

  Este un eseu fără false pudori, împotriva schematismelor profesiilor teatrale.

• Recomandari

  Oamenilor de teatru și spectatorilor de bună-credință.