Titlu: O mie şi una de nopţi
Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Luminiţa Voina - Răuţ
Numar pagini: 152
ISBN: 978-973-50-4033-8

,,Am fi mai răi decât suntem fără cărţile bune pe care le citim, am fi mai comformişti, mai puţin neliniştiţi şi răzvrătiţi, iar spiritul critic, motor al progresului, nici măcar n-ar exista. Scrisul, ca şi cititul, e o formă de protest împotriva neajunsurilor vieţii. Căutând în ficţiune ceea ce ne lipseşte, afirmăm – fără a fi nevoie s-o spunem, şi nici măcar s-o ştim – că viaţa, aşa cum e ea, n-are cum să ne astâmpere setea de absolut, esenţa condiţiei umane, şi că ar trebui să fie mai bună. Inventăm poveşti pentru a putea trăi cumva nenumăratele vieţi pe care ni le-am dori, când de fapt noi, oamenii, abia dispunem de una singură.” (Mario Vargas Llosa)

La fel ca şi sultanul Şahriar, cândva am fost şi noi vrăjiţi de cele O mie şi una de nopţi ale Şeherezadei, iar pentru cei care citesc, scriu şi visează, aceste poveşti au mers un pic mai departe, prin fiecare pagină pe care o parcurgem sau prin ceea ce viaţa ne oferă. Este una dintre acele colecţii universale, oferite umanităţii, care transcede graniţele unei naţionalităţi şi creează punţi între popoare. Llosa se întoarce la începuturile literaturii şi deapănă poveşti, reinterpretând ficţiunea şi punând-o faţă-n faţă cu realitatea …

De aceeaşi părere cu Borges, Llosa crede că toate poveştile sunt de fapt una, idee regăsită şi-n structura şi stilul acestei piese de teatru scrisă doar pentru doi actori, care trebuie însă să interpreteze toate personajele. Astfel, în primele reprezentări din Spania, în regia lui Joan Ollé, Mario Vargas Llosa şi Aitana Sánchez-Guijón l-au interpretat pe Şahir şi pe Şeherezada, pe Camar Asaman şi pe prinţesa Budur, pe duhurile care apar în piesă, pe regi şi pe astrologi, trecând rapid de la un personaj la altul, îmbinând povestirea cu interpretarea lor.

În ceea ce priveşte textul, acesta se citeşte mai mult decât rapid, cu elemente moderne, reinterpretate, dar a căror ecouri din lumea celor O mie şi una de nopţi răsună în fiecare capitol. E un text care te duce mereu cu gândul la reprezentaţia scenică, o piesă care ar merita să fie văzută de cât mai mulţi spectatori, a cărei valoare adevărată nu poate fi redată decât de lumea teatrului. Povestea este spusă pe două voci, alert, ca un joc, actorii/personajele fiind în acelaşi timp şi cei care ascultă povestea, şi cei care o trăiesc.

,,Şi pentru ca o lume fără literatură ar fi un univers fără dorinţe, fără idealuri şi fără provocări, o lume de automate, în care omului îi lipseşte tocmai umanitatea: capacitatea de a se desprinde de propriul sine şi a intra în altul, în alţii – oameni zămisliţi din lutul viselor noastre.” (27)

Pentru ce citim, pentru ce scriem, pentru ce visăm? E imposibil să ne imaginăm o lume fără literatură, fără ficţiune, fără vise. ,,Pentru ca civilizaţia să continue”, avem nevoie de ea, de ficţiune – aceasta este lecţia principală pe care Llosa ne-o oferă. Şeherezada umanizează barbarul din sultan, aşa cum poveştile ne-au făcut pe toţi un pic mai buni. Piesa lui Llosa este în primul rând un elogiu adus celor O mie şi una de nopţi, şi-n acelaşi timp, o scriere închinată Literaturii şi lumii sale, un refugiu pentru toţi cei care îndrăgesc universul ei, căci, aşa cum scriitorul a afirmat, cred că fiecare persoană care iubeşte această îndeletnicire poate afirma că a citi ,,e cel mai important lucru care mi s-a întâmplat în viaţă.” (5)

• Plusuri

  Reinterpretarea poveştilor clasice, mai puţin cunoscute din O mie şi una de nopţi, într-o manieră modernă, minimalistică.

• Recomandari

  Celor care iubesc lumea teatrului şi a literaturii.