„Nu pricepea: un vis era doar un coșmar cu buzele rujate.” [Citeste tot Articolul]
Toni Morrison a scris o carte pretențioasă, complexă, dureroasă și pe acoluri confuză. Îți trebuie o stare aparte pentru a o citi și a o înțelege. Preaiubita este inspirată din cazul lui Margaret Garner, o sclavă de culoare cunoscută pentru faptul că a preferat să își ucidă copii decât să permită acestora să se întoarcă la sclavie. Actul său nu a fost un succes total, ea reușind să își omoare doar fiica, din cei patru copii.
Nu cred că am citit vreodată o carte care să-și dezvăluie atât de repede sau de sincer secretele și totuși una care asemeni unei femei misterioase dintr-un film polițist să te facă să te simți că de fapt nu știi nimic. Și că din ultimele ore în care ți-a povestit întreaga viață nu ai reținut nimic.
Ne-au semănat pământurile, ne-au îngrijit gospodăriile şi ne-au legănat copiii. Ca nişte dumnezei albi, noi le-am respins trăsăturile umane, văzând în ei nişte bestii, nişte fiinţe inferioare. Ne-au răspuns răspicat că au un vis pe aceste meleaguri independente şi ne-au învăţat primele note ale jazz-ului, iar vocile lor şi ale noastre au devenit una într-un ţinut numit Yoknapatawpha. A mai rămas oare ceva de spus? ...
[Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro