În fața conștiinței noastre să ne ținem cuvântul
Scris de Georgiana Codrescu • 28 June 2021 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Iv cel Naiv
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2021
Numar pagini: 304
ISBN: 978-606-400-980-7
Îl urmăresc demult pe Iv, de când scria doar pe blog. Apoi a scos mai multe cărți de poezie iar acum și un roman. Cât de talentat să fii, să scrii bine poezie, dar și proză? Mă întrebam. Ei bine, se pare că se poate. După ce am închis cartea lui m-am întrebat dacă nu cumva e cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată. Dar să aduc câteva argumente în sprijinul acestei impresii umflate ca o gogoașă cu cremă de vanilie și scorțișoară.
În primul rând, îmi plac cărțile pentru copii și adulți. Micul Prinț, Charlie și Fabrica de Ciocolată, Ordinul secret al fetelor de pe strada caramel, Odiseea lui Ollie, Poveste fără sfârșit, și așa mai departe. Dacă îți plac și ție sigur îți va plăcea și acest volum. Mă fascinează combinația dintre fantezie și profunzimea unor idei filosofice bine conturate, între joacă și aventuri complexe, ce duc spre maturizare, între universul colorat, plin de personaje amuzante și seriozitatea temelor abordate. Să nu ne facem de râs în fața furnicilor este și ea un asemenea tip de carte, foarte complexă, cu o fetiță ca personaj principal care se joacă, visează, dar se și întreabă cum funcționează lumea. Și găsește câteva răspunsuri subtile și uimitoare. Ca vata de zahăr cu aromă de șampanie.
Am început la un moment dat, pe măsură ce citeam, să îndoi puțin colțurile paginilor care conțineau comparații sau idei apetisante. Doar că în scurt timp am observat că începusem să îndoi toate paginile. Hai să facem o mică degustare, să vedem cum vi se vor părea și vouă:
„Afară, noaptea mușca din zi ca dintr-o înghețată delicioasă. Ziua se topea văzând cu ochii, noaptea se lingea mulțumită pe buze și se lățea peste oraș. Nesătula de ea, înghițea tot – mașini, autobuze, stâlpi se iluminat, blocuri, ba chiar și parcuri întregi. În curând ajunse să intre pe ferestrele caselor oamenilor, în nevoia ei disperată de a înfuleca și ultimii stropi de lumină.”
„Dar odată cu începerea școlii s-a mai întâmplat ceva important în viața Amandei. Ceva mai neașteptat decât un semn al crucii făcut în plină orgie BDSM de unul dintre participanți.”
„Siberia, petrecând timp doar cu mama ei, trăia într-un dezechilibru, din tabieturile ei se vedea clar lipsa regulilor, din gesturile ei se simțea absența unui tata – un tata pe care îl luase, cumva, în interiorul ei, pentru a-l putea avea odată pentru totdeauna.”
„Gândurile Amandei țopăiau haotic, ca un cangur care joacă baba-oarba.”
„Fusese nevoie ca soarta să îi întindă pe pat ca untul pe pâine pentru ca ea să îi poată privi, în sfârșit, ca pe doi oameni dragi, apropiați. Doi oameni care pluteau între viață și moarte, așa arătau corpurile lor, ca și cum ar fi făcut pluta pe spate.”
Ce m-a uimit cel mai mult la această carte este modul în care scrie autorul, bărbat, despre primele experiențe ale unei fete cu masturbarea, menstruația și sexualitatea. Este atât de multă gingășie acolo, atât de multă înțelegere; ilustrat totul cu delicatețe și creativitate. Subiecte de obicei tabu, rar întâlnite în literatură (pentru mine a fost prima oară), dar ce i-a ieșit e ceva mai impresionant decât o sculptură în gheață pe plaja însorită a unei stațiuni exotice.
Furnicile apar foarte târziu în roman, tot așteptam să apară, dar și când au apărut… sunt un simbol foarte emoționant al ceea ce înseamnă conștiința noastră. Dar vă voi lăsa să le descoperiți singuri.
Mi-a plăcut foarte mult că este o carte echilibrată. Găsești în ea de toate fără să fie aglomerată, te lasă să și respiri, să și dormi între capitole sau să te gândești la unele dintre ideile peste care tocmai ai dat, ca peste niște jucării întinse pe covor.
Găsești în ea: comparații multe, neașteptate și amuzante, descrieri delicioase, personaje speciale, a-la-Amelie, observații psihologice bine întemeiate, întrebări filosofice, pistrui, bibelouri, o fantezie homosexuală, o trădare dureroasă, un jurnal cu desene și multe emoții presărate ca ierburile aromatice peste o friptură de pui.
Din punctul meu de vedere poate sta pe raft alături de Matilda, lui Dahl, de Harry Potter, Eleganța ariciului și Memoriile unei gheișe, fiind în același timp o carte unică, cu emoții delicate, ca aripile unui future albastru.
-
Plusuri
Faptul că găsești în ea de toate: și realism și fantezie, și psihologie și filosofie, toate țesute cu fir creativ și profund-amuzant.
-
Recomandari
Celor care se mai simt copii uneori sau vor să-și amintească cum e să te uiți la lume punând întrebări la fiecare pas, celor care vor să facă pace cu părinții lor.