Fetiţa şi ţigara
0 
Autor: Benoit Duteurtre
Rating: 
Editura: Univers
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Irinel Antoniu
127 pagini
ISBN: 978-1-60257-076-4
Înainte de a citi Fetiţa şi ţigara ar trebui ca fiecare să facă un exerciţiu de imaginaţie punându-şi întrebarea: cum ar arăta lumea dacă toate tendinţele political correct din ziua de azi s-ar transforma peste noapte în obligaţii şi legi?
Punctul de pornire al romanului este cel de dinaintea execuţiei lui Désiré Johnson. Acestuia i se acordă dreptul la o ultimă dorinţă. Nimic mai simplu, dar tocmai asta provoacă un întreg conflict de interese. Într-o societate unde fumatul este strict interzis, acuzatul îşi doreşte clasica ultimă ţigară. Prinşi între necesitatea de a-i îndeplini dorinţa şi ilegalitatea acesteia, reprezentanţii legalităţii decid amânarea execuţiei. Ulterior, datorita mesajului lui Désiré ce susţine libertatea şi viaţa, populaţia este înduioşată iar sentinţa anulată complet.
[Citeste tot Articolul]
Malstrom. Condamnat pe viaţă
0
Dintre cei patru giganţi din zorii literaturii norvegiene moderne, Ibsen, Bjornson, Kielland şi Lie, ultimii doi par a avea cele mai puţine traduceri în limba română. Singurul volum de Jonas Lie despre care ştiu să fi apărut la noi conţine două romane, Malstrom şi Condamnat pe viaţă, traduse din păcate din limba germană, astfel că nu ştii dacă lectura un pic greoaie se datorează scriiturii originale sau celor doi traducători prin mâinile cărora a trecut cartea ca să ajungă până la noi.
Malstrom este povestea unei vechi, onorabile şi bogate familii care se prăbuşeşte în urma speculaţiilor financiare scăpate de sub control, antrenând pe lângă ea, ca într-un vârtej, mai toate familiile şi afacerile locale. Crahuri -mai mici sau mai mari- au tot fost de când există banul, asta ajungi să realizezi citind acest roman scris cu mai bine de o sută de ani în urmă. [Citeste tot Articolul]
Aşteptându-l pe Godot

Autor: Samuel Beckett
Rating:

Editura: Univers
Anul aparitiei: 1970
Traducere: Gellu Naum
Numar pagini: 96
ISBN: 9786065880351
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
Nimic de făcut. La ce poţi să te aştepţi de la o piesă care începe în acest fel? Tonul deconcertant al replicii este cel al omului care şi-a pierdut orice speranţă de schimbare. Al celui căruia nu-i rămâne decât să aştepte. Ce? Sau pe cine? În cazul acesta, pe Godot.
În cea mai cunoscută dintre piesele sale, Samuel Beckett, al cărui nume este asociat de cele mai multe ori cu teatrul absurd, îşi plasează personajele la marginea unui drum de ţară, lângă un copac, pândind venirea unui anume Godot. Piesa urmăreşte de-a lungul celor două acte ale sale dialogul născut între Estragon şi Vladimir în timpul celor două zile de aşteptare, precum şi intervenţiile unui alt cuplet de personaje alcătuit din Pozzo şi Lucky. [Citeste tot Articolul]
Visul lui Bruno

Autor: Iris Murdoch
Rating:

Editura: Univers
Anul aparitiei: 1978
Traducere: Dana Crivat
Numar pagini: 398
ISBN: 9780099285373
(ediţia în limba engleză)
Lumea descrisă de Iris Murdoch, aşa cum poate fi ea cunoscută în Fiul cuvintelor sau Marea, marea, este una complexă, pe alocuri întunecată şi mereu plină de întrebări. Criticii au găsit în opera sa influenţe ale filosofilor ca Platon sau Sartre, şi ale scriitorilor ca Proust şi Shakespeare. Tot ei au numit-o şi "scriitoare moralistă". Motivul este simplu: indiferent de oraşul în care trăiesc sau de clasa socială căreia îi aparţin, cele mai multe din personajele sale sunt prinse într-o încercare de a-şi răscumpăra greşelile trecutului.
Visul lui Bruno nu face excepţie de la tiparul mai sus menţionat. Axul poveştii este Bruno Greensleave, un bătrân bolnav, aflat pe patul de moarte. Singurele sale preocupări par a fi rămas doar pasiunea pentru păianjeni şi colecţia sa de timbre. În afara lor mai posedă doar dorinţa de a-i explica fiului său iubirea pe care a purtat-o pentru două femei. Această dorinţă este cea care declanşează împletirea destinelor a două cămine: cel al lui Miles - fiul lui Bruno şi cel al lui Danby - ginerele său. [Citeste tot Articolul]
Dublu limbaj
0
Autor: William Golding
Rating: 
Editura: Univers
Anul apariţiei: 2009
Traducător: Dana Covăceanu
156 pagini
ISBN: 978-1-60257-185-3
Ce mai, amazingul nu înseamnă pentru toţi acelaşi lucru!
Internetul este un mediu de întreţinut iluzii pe care viaţa reală adesea nu le permite. Cauza - aparent sunt atâtea oferte în această realitate încât ar trebui teoretic să nu alegem doi acelaşi lucru. Șuvoi de cărţi, şuvoi de melodii, şuvoi de excursii. Ce-mi smulge mie semne exclamative şi icnete entuziaste, altuia i se par fie accente dubioase, fie chiar un bun motiv de ură. Și o indiferenţă groasă sticleşte în ochii atâtora încât mă înspăimînt. Oare cui să vorbesc eu de cărţi din moment ce în viaţa reală nu întâlnesc decât priviri opace, din alte universuri decât al meu. Bun, asta mi se întâmplă mie.
Hai să privim şi invers!
Ce mă interesează pe mine? Și am ajuns la faza în care declar, încă şi mândru, că nu mă uit cu lunile la tv. Ok, atitudinea e de înţeles, dar asta înseamnă că eu ignor munca a mii de oameni şi a vorbi de rău aşa, în general, televiziunea e o afirmaţie imprudentă şi în necunoştiinţă de cauză. Eu, consacrat universului meu, nu mai am timp de auzit admiraţiile din universul altora. Pe cine interesează de fapt câţi km de sârmă se află într-un pod şi să mai şi exclame amazing! [Citeste tot Articolul]
Noi
0
Autor: Evgheni Zamiatin
Rating: 
Editura: Univers
Anul apariţiei: 2007
Traducător: Dan Ciobanu
175 pagini
ISBN:978-1-60257-068-9
(ediţia în limba engleză)
Roman de anticipaţie, Noi a fost, se pare, sortit unei existenţe subterane, circulând mult timp numai în samizdat, deşi a fost cel mai probabil sursă de inspiraţie pentru mai celebrele 1984 sau Minunata lume nouă. Creator al distopiei, Evgheni Zamiatin a scris o carte în care prezintă o societate inumană, mecanicizată, expresia cea mai vie a totalitarismului. Dând dovadă de o intuiţie extraordinară, scriitorul rus a înfăţişat cu acurateţe ororile "socialismului victorios".
Trăind şi muncind pentru Statul Unic, populaţia de numere a romanului trăieşte în case cu pereţi transparenţi, pentru că intimitatea nu îşi găseşte justificare, poartă acelaşi tip de uniforme, hrana lor este pe bază de petrol, iar visele constituie o "boală psihică gravă". Dumnezeu este reprezentat de Statul Unic, iar reprezentantul lui este Binefăcătorul, stăpân absolut, reales mereu cu unanimitate de voturi. [Citeste tot Articolul]
Orasele invizibile

Autor: Italo Calvino
Rating:

Editura: Univers
Anul aparitiei: 1979
Traducere: Sandra Sora
Numar pagini: 97
Să spunem fără ezitare că Oraşele invizibile ar trebui citită ca un labirint de poeme mai mult decît ca dialog sau ca poveste. Cele cincizeci şi cinci de oraşe predate de Marco Polo lui Kubilai Han, aflate acolo unde se întîlnesc imaginaţiile celor doi, sunt de fapt infinite şi imprecise. Aici oraşele nu mai sunt decor, "locul în care se petrece acţiunea", ci materializări pentru tristeţe, amintiri, fericire" Marco Polo face în mod paradoxal din nişte nesuferite abstracţiuni cum sunt acestea de mai sus, lucruri vii, reale, deşi le păstrează într-un loc imaginar, necunoscut pînă şi hanului: centrul nostalgiei sale, al dorului de casă.
[Citeste tot Articolul]




