0
Autor: Benoit Duteurtre
Rating:
Editura: Univers
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Irinel Antoniu
127 pagini
ISBN: 978-1-60257-076-4

Înainte de a citi Fetiţa şi ţigara ar trebui ca fiecare să facă un exerciţiu de imaginaţie punându-şi întrebarea: cum ar arăta lumea dacă toate tendinţele political correct din ziua de azi s-ar transforma peste noapte în obligaţii şi legi?

Punctul de pornire al romanului este cel de dinaintea execuţiei lui Désiré Johnson. Acestuia i se acordă dreptul la o ultimă dorinţă. Nimic mai simplu, dar tocmai asta provoacă un întreg conflict de interese. Într-o societate unde fumatul este strict interzis, acuzatul îşi doreşte clasica ultimă ţigară. Prinşi între necesitatea de a-i îndeplini dorinţa şi ilegalitatea acesteia, reprezentanţii legalităţii decid amânarea execuţiei. Ulterior, datorita mesajului lui Désiré ce susţine libertatea şi viaţa, populaţia este înduioşată iar sentinţa anulată complet.

În plan paralel avem povestea unui funcţionar surprins de o fetiţă în timp ce fuma pe ascuns. Violenţa verbală cu care el o tratează devine în versiunea fetiţei mai mult de atât, funcţionarul ajungând să fie condamnat pentru comiterea unei crime împotriva copiilor.

Ambele poveşti se înrudesc prin portretizarea absurdului societăţii. Blândeţea cu care se presupune că trebuie trataţi cei tineri se transformă într-o îngăduinţă extremă: aceştia pot să facă orice îţi doresc fără ca nimeni să nu îi certe, au spaţii amenajate special pentru ei în orice instituţie şi, nu numai atât, au capacitate de decizie în tribunal.

Îngăduinţa extremă a societăţii nu se limitează doar la eliminarea viciului fumatului sau la cultul idiotiza(n)t al copilului. Distopia continuă prin prezentarea unui reality-show aparţinând unei societăţi teroriste ce permite publicului să decidă care din participanţi să fie executaţi şi care salvat.

Satira pe care o prezintă Duteurtre lasă un gust amar deoarece nu există nici un motiv pentru care lumea să nu poată să-şi altereze modul de funcţionare nu prin înrăire ci printr-un exces de corectitudine.

Poate o oarecare lipsă de credibilitate o găsim în greutatea de a crede că într-un proces nimeni nu ar pune la îndoială mărturia unui copil având doar argumentul conform căruia "copiii nu mint niciodată". Pe de altă parte, pe măsură ce citeşti poţi foarte uşor găsi asemănări între Fetiţa şi ţigara şi Procesul lui Kafka sau 1984 al lui Orwell. Diferenţa o constă faptul că societatea descrisă aici nu numai că şi-a pierdut capacitatea de a distinge între ceea ce este bine şi ceea ce este rău, ci a pierdut luciditatea necesară de a-şi putea conştientiza incapacitatea. Pentru că nici măcar într-o societate fără păcat, ţigări sau adulţi nu poţi avea certitudinea corectitudinii.

Chiar dacă nu trăim într-o astfel de lume, cartea de faţă poate fi privită ca o fabulă destinată celor care nu cred că până şi un principiu bun dus la extrem poate deveni ceva rău. Iar pentru cei care nu cred că o astfel de lume este posibilă spun atât: citiţi cu atenţie!

Scris de Silvia Grădinaru