Iubirea sau cum să simplifici un sentiment

Autor: José Ortega Y Gasset
Rating:

Editura: Univers
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Sorin Mărculescu
Numar pagini: 252
ISBN: 978-973-50-1955-6
Cum ar arăta omul ca element de studiu? Dacă l-am putea privi din toate unghiurile, dacă l-am ridica şi apoi trânti, dacă l-am despărţi de cascadele sale de corporalitate, poate doar atunci şi numai atunci am putea distinge efectiv ingredientul secret al puterii sale de creaţie?
Acum, referindu-ne explicit la iubire, este încă de neimaginat cum în umanitate din nimic se poate naşte ceva-ul ce crează diferenţa dintre o decizie sau alta, dintre o viziune sau alta, dar cum poate ierarhiza şi simplifica domeniul de selecţie, cum poate crea căldură şi cum, deopotrivă, poate degrada interiorul? Studiul asupra zămislirii acestei instanţe pare a fi singurul ce încearcă o potentă confirmare a existenţei acesteia şi o potenţială definiţie. Şi iată cum alambicata filozofie poate avea contururi elementare, cum prin cuvinte îndrăzneţe şi explicaţii nesilite studiile despre iubire te pot întregi şi adânci în tainele interiorului uman.
Astfel lucrurile sunt simple. [Citeste tot Articolul]
Regele

Autor: Donald Barthelme
Rating:

Editura: Univers
Anul aparitiei: 2007
Numar pagini: 141
ISBN: 978-1-60257-011-5
E inevitabil, odată ajuns la o maturitate raţională, să fii afectat de maniera, universal dizgraţioasă a scenei politice de a uita rândurile capetelor plevei şi de a se fâstâci în hainele măreţiei sale. Fără îndoială, acest lucru provoacă dezgust şi repulsie, însă poate căpăta şi o tentă educativă, servind drept exemplu negativ. Dar gândind că şi din negru poate să iasă alb cu multă trudă, încăpăţânare şi o putere imaginativă demnă de Monty Python, te trezeşti pe meleagurile necunoscute a unor secole suprapuse nefericit pentru timpurile respective, dar nesperat de intuitive pentru o literatură de explicaţie şi sarcasm.
Într-un mediu modern, localizat undeva într-un început de secol XX, când întreaga Europă dă în foc, când se animează graniţele, oamenii devin maşinării şi de pe la casele lor tinerii îşi fac aluzii de glorie sfârşind doar sub bretele de scândură, se reîncarnează o Anglie cumva uitată, cumva de legendă, cumva mistică, o imagine a unor întâmplări de notorietate fictivă menite a universaliza întregul sens politic. Nu pot fi considerate tertipuri scriitoriceşti de a parodia, deşi ar putea fi privite ca un atentat la integritatea diplomatică, ci mai degrabă ca o caricaturizare a unui teatru derizoriu, degradat şi ofilit al înaltei societăţi aflate în discuţie. Iar în final nu se găseşte „bătaia de joc” întâlnită frecvent în aceste tipuri de text, ci o analiză profundă şi detaliată a unui ochi dotat cu o gură mai deschisă decât altele şi mai antrenată de îndrăzneală. Pare-se că slovele lui Donald Barthelme se păienjenesc inevitabil într-o serie de răspunsuri aforistice, un cumul de replici ca într-un dialog permanent nu doar între personaje, ci şi într-o intimitate concentrată în jurul cititorului. Acest dialog mascat scriitor-cititor creează oportunitatea unui arc voltaic între aceştia, astfel încât şiretenia scriitorului de a strecura ferestre de gândire este prezentă. E şi normal ca acesta să nu stăruiască asupra ideii de impunere, ci asupra sugestiei şi antrenării sistemului de chestionare.
[Citeste tot Articolul]
Seniorii Războiului

Autor: Gerard Klein
Rating:

Editura: Univers
Anul aparitiei: 1975
Traducere: Vladimir Colin
Numar pagini: 214
"Seniorii războiului" (titlu original: Les Seigneurs de la Guerre) al lui Gerard Klein a fost publicat la noi la 4 ani după apariţia ediţiei în franceză, la editura Univers având traducerea şi prefaţa semnată de Vladimir Colin. Despre prefaţă o să detaliez puţin mai încolo, deoarece unele idei sunt încă foarte actuale, deşi au trecut 35 de ani de la apariţia sa în cadrul volumului (1975).
Recomandat şi etichetat drept "clasic" de către un amic, am citit romanul pe nerăsuflate şi am fost suprins mult mai plăcut decât mă aşteptam.
George Corson este doar unul din numeroşii soldaţi care iau parte la războiul dintre Pământ şi Uria, război care pare interminabil. Puterile Solare decid să trimită pe Uria o misiune specială la bordul unei nave alături de cea mai periculoasă armă cunoscută vreodată de pământeni: un Monstru, o creatură agresivă care putea face mici saluri înapoi în timp, fiind în acest fel aproape imposibil de ucis. Misiunea eşuează iar George se trezeşte pe o planetă străină doar alături de Monstrul a cărui scop era de a distruge civilizaţia urienilor şi de a aduce mult aşteptata victorie pentru pământeni.
Invizibil
0
Autor: Paul Auster
Rating: 
Editura: Univers
Anul apariţiei: 2010
Traducere: Cristiana Vişan
256 pagini
ISBN: 978-99931-13-07-2
(ediţia în limba engleză)
Înainte de a ajunge să citesc cartea, auzisem că prin Invizibil Paul Auster s-a întors la arta povestitului (ca şi cum ar fi uitat-o în ultima vreme), oferind o istorie emoţionantă de dragoste, pasiune şi mister, departe de căutările autofage din ultimele trei cărţi. S-ar prespune că în acest roman Auster a scris din nou despre oameni, mai puţin despre personaje sau despre sine. Însă cum vechile obiceiuri mor greu, şi Invizibil poate fi citit ca o meditaţie asupra scrierii şi vieţii livreşti sau ca o demonstraţie tehnică. În plus, autorul sugerează într-un interviu că l-am putea citi printre rîndurile romanului pe el însuşi, în versiunea "tînăr şi naiv" şi în cea de "narator experimentat". Pe la jumătatea romanului, vom vedea că nici una dintre acestea nu este de încredere...
Invizibil este un Bildungsroman, în centrul său se află Adam Walker, a cărui evoluţie o putem citi din patru perspective narative. În prima dintre ele - Primăvara - Adam este student la Columbia, în 1967, are ambiţii literare pe măsura celor sexuale, iar acestea din urmă pe măsura timidităţii. [Citeste tot Articolul]
Edificiul nebuniei absolute

Autor: Stanislaw Lem
Rating:

Editura: Univers
Anul aparitiei: 1995
Traducere: Cristian Tudor Popescu
Numar pagini: 276
ISBN: 9733403156
Edificiul nebuniei absolute nu mi s-a părut mai SF decât ar putea fi considerat Castelul lui Kafka în aceeaşi manieră. Lem însuşi refuză această etichetă pentru romanele sale. Însă cum încadrarea în scheme rigide, bine stabilite, ne face viaţa mai uşoară şi pe noi superficial de liniştiţi, să facem şi includerea mai sus amintită. Altfel cum se poate găsi o recenzie similară pe un site de profil SF?
Înainte de-a începe această dare de seamă am căutat ecouri ale romanului pe net. Mi-am verificat impresiile proprii şi am încercat să aflu ce au mai descoperit ceilalţi cititori. În afară că este greu de lecturat (ceea ce mie personal nu mi s-a părut, pentru că intensitatea construcţiei are o realizare de thriller, care ţine cu sufletul la gură până la ultimele rânduri) şi că reprezintă o ridiculizare a societăţii totalitariste, nu prea am mai găsit alte lucruri. N-o înţelesesem greşit. Interpretarea aceasta mi-a venit din primul moment în minte. Dar cred că sensul nu se opreşte aici.
Manuel
0
Autor: Julien Green
Rating: 
Editura: Univers
Anul apariţiei: 1972
Traducător: Lucia Demetrius
280 pagini
"Manuel" - opera copil
"...vreau să ştiu cum se sfârşeşte viaţa, da, în ce chip se intră în moarte. E ceva mai puternic decât mine, ceva care mă atrage şi mă ţine locului. Sper că în cuvintele pe care le rosteşte tata se va afla unul care mă va lămuri în sfârşit." Manuel este o carte gingaşă, respiră vulnerabilitate (nu artistică!), neajutorare, prin fiecare literă a ei. Am citit-o, de aceea, pe nerăsuflate: ca să nu o destram. Nu poţi scrie despre ea fără să o fărâmi sau fără să o trivializezi într-un fel. Julien Green e meşterul, iară mie, în calitate de umil cititor, mi-a fost cu generozitate îngăduit să plonjez liber în fineţea tramei, încotoşmănat însă cu toate visele mele, cu tabieturile, cu prejudecăţile cele proaste şi cu canoanele deja betonate. Cronicarul din mine se ruşinează, însă, când e să încerce să însăileze nişte vorbe lămuritoare despre o operă-copil atât de grăitoare prin ea însăşi.
Nu mă tem să afirm că, odată cu acest Manuel (Ed. Univers, 1972, Colecţia Meridiane), J. Green devine pentru mine "o dragoste mare", pentru a mă folosi de o "etichetă" clasică a mesei_pustii (blogul pe care scriu). Simt că-mi este, de pe-acuma, un creator indispensabil, iar ceea ce mă aşteaptă în continuare este o neliniştită scotocire prin rafturile anticariatelor după numele său.
[Citeste tot Articolul]
Femei în ţara bărbaţilor
0
Autor: colectiv
Subtitlu: Al doilea sex în 23 de episoade
Rating: 
Colecţiile Cotidianul, Editura Univers
Anul apariţiei: 2008
432 pagini
ISBN: 978-1-60257-090-0
De ce sunt femeile, femei?
Poate fi sexul tot un determinat cultural, mai mult decât unul genetic/biologic? Pentru că sunt o partizană a teoriilor antropologice şi sociologice, care vorbesc despre determinare culturală şi despre relativism de gen, nu pot decât să îmi încep aserţiunea printr-un citat din prima autoare inclusă în această colecţie de scrieri nicidecum feministe, ci despre femei: Nu te naşti, ci devii femeie. Nici un destin biologic, psihic, economic nu defineşte înfăţişarea pe care şi-o asumă în mijlocul societăţii femela specie umane; ansamblul civilizaţiei elaborează acest produs intermediar între mascul şi castrat care este îndeobşte calificat drept feminine (") (Simone de Beauvoir - Al doilea sex).
Femeia este un produs socio-cultural. Se vorbeşte adesea în sintagme precum "eternul feminin", "misterul feminin", "sexul frumos", "sexul slab" - toate fiind elaborări ale unei societăţi care creează imagini, însă aceste imagini nu sunt general valabile, pentru că ideea de femeie îşi are propriile traduceri în funcţie de popor, regiune, religie. [Citeste tot Articolul]




