Brava lume nouă a lui Vian
Autor: Boris Vian
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2003
Traducere: Sorin Mărculescu
Numar pagini: 176
ISBN: 973-50-0346-5
— Ce bună eşti, spuse şoricelul.
— Bagă-ţi capul în botul meu, spuse pisica, şi aşteaptă.
— O să dureze mult? întrebă şoricelul.
— Pînă mă calcă cineva pe coadă, spuse pisica; îmi trebuie un reflex rapid. Dar o s-o las să atîrne, nu-ţi fie frică.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când citesc despre un loc în care sorii se pot fixa, precum globurile de Crăciun, în orice punct al cerului dorit de privitor, în care peştii se ivesc uneori pe ţeava chiuvetei din baie, ademeniţi de o anumită aromă de pastă de dinţi, în care inginerii se ocupă de fuziunea dintre muzică şi arta culinară, camerele îşi schimbă forma şi dimensiunea în funcţie de stările de spirit ale locatarilor, geamurile sparte cresc la loc, iar punctele negre pot fi convinse să se retragă din stratul superior al epidermei printr-o încruntătură straşnică, mă-ntreb unde s-o fi rătăcit oglinda care uneşte lumea asta de a noastră. Şi-apoi îmi amintesc că, în Spuma zilelor, printre puţinele obiecte vădit non-magice se numără oglinzile.
Colin şi Chick, proaspeţi absolvenţi ai Politehnicii, se îndrăgostesc de Chloe şi Alise. Dar, cum povestea asta refuză înscrierea pe vreun făgaş previzibil, cele două fete răspund prompt prin sentimente corespunzătoare. Într-un spaţiu fabulos, replică suprarealistă a Parisului anilor ’30 şi ’40, în care, observă Chick, „aşteptarea e un preludiu în modul minor”, cei patru traversează prietenia, dragostea şi fericirea ca şi când s-ar grăbi înspre ceva şi mai grozav, cunoscut numai generaţiei lor, îndrăgostite de jazzul lui Duke Ellington şi de existenţialismul lui Jean-Sol Partre (dublu parodic al lui Jean-Paul Sartre).
[Citeste tot Articolul]
Iubirea sau cum să simplifici un sentiment
Autor: José Ortega Y Gasset
Rating:
Editura: Univers
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Sorin Mărculescu
Numar pagini: 252
ISBN: 978-973-50-1955-6
Cum ar arăta omul ca element de studiu? Dacă l-am putea privi din toate unghiurile, dacă l-am ridica şi apoi trânti, dacă l-am despărţi de cascadele sale de corporalitate, poate doar atunci şi numai atunci am putea distinge efectiv ingredientul secret al puterii sale de creaţie?
Acum, referindu-ne explicit la iubire, este încă de neimaginat cum în umanitate din nimic se poate naşte ceva-ul ce crează diferenţa dintre o decizie sau alta, dintre o viziune sau alta, dar cum poate ierarhiza şi simplifica domeniul de selecţie, cum poate crea căldură şi cum, deopotrivă, poate degrada interiorul? Studiul asupra zămislirii acestei instanţe pare a fi singurul ce încearcă o potentă confirmare a existenţei acesteia şi o potenţială definiţie. Şi iată cum alambicata filozofie poate avea contururi elementare, cum prin cuvinte îndrăzneţe şi explicaţii nesilite studiile despre iubire te pot întregi şi adânci în tainele interiorului uman.
Astfel lucrurile sunt simple. [Citeste tot Articolul]