Edificiul nebuniei absolute
Autor: Stanislaw Lem
Rating:
Editura: Univers
Anul aparitiei: 1995
Traducere: Cristian Tudor Popescu
Numar pagini: 276
ISBN: 9733403156
Edificiul nebuniei absolute nu mi s-a părut mai SF decât ar putea fi considerat Castelul lui Kafka în aceeaşi manieră. Lem însuşi refuză această etichetă pentru romanele sale. Însă cum încadrarea în scheme rigide, bine stabilite, ne face viaţa mai uşoară şi pe noi superficial de liniştiţi, să facem şi includerea mai sus amintită. Altfel cum se poate găsi o recenzie similară pe un site de profil SF?
Înainte de-a începe această dare de seamă am căutat ecouri ale romanului pe net. Mi-am verificat impresiile proprii şi am încercat să aflu ce au mai descoperit ceilalţi cititori. În afară că este greu de lecturat (ceea ce mie personal nu mi s-a părut, pentru că intensitatea construcţiei are o realizare de thriller, care ţine cu sufletul la gură până la ultimele rânduri) şi că reprezintă o ridiculizare a societăţii totalitariste, nu prea am mai găsit alte lucruri. N-o înţelesesem greşit. Interpretarea aceasta mi-a venit din primul moment în minte. Dar cred că sensul nu se opreşte aici.