Dincolo de conștiința umană?
Autor: Stanislaw Lem
Rating:
Editura: Paladin
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Constantin Geambașu
Numar pagini: 238
ISBN: 978-606-93637-3-7
Care sunt limitele universului? Dar ale psihicului uman?
Invincibilul
De-acord cu Eliade care constata că "lectura îi permite omului modern o "iesire din Timp", m-am aplecat asupra Invincibilului căutând pe planeta constelaţiei Lyra o variantă mai bună a lumii. Şi-am descoperit o altă invenţie a lui Lem: necroevoluţia.
Fascinaţia autorului pentru roboţi îşi găseşte exprimarea desăvârşită în Ciberiada, unde aceste personaje sunt tot ceea ce omul nu reuşeşte să devină. În romanul de faţă apare varianta lor ştiinţifică, rece, de locuitori ai unei planete de pe uscatul căreia au reuşit să suprime orice formă de existenţă, însă în evoluţie. De aici şi oximoromul termenului mai sus amintit. Ameliorarea se face la maşinile lipsite de viaţă, în detrimentul fiinţelor.
Întoarcerea dintre stele
Autor: Stanislaw Lem
Rating:
Editura: Harcourt Brace Jovanovich
Anul aparitiei: 1980
Numar pagini: 247
ISBN: 0-151-77082-4
În efortul ei continuu spre ameliorare umanitatea va inventa mereu noi metode care să inhibe partea întunecată din om. Religia este una dintre născociri. Dar cel puţin ea lasă libertatea de a alege prezentând ambele variante. Căci binele nu poate exista fără rău. Iar liberul arbitru tocmai în asta constă. În cunoaşterea celor două străzi şi alegerea variantei pozitive.
"Betrizarea" lui Lem distruge însă structura umană asemeni feşelor purtate din copilărie pe picioare de către gheişe pentru a le rămâne cât mai mici. Un fel de pat al lui Procust care nu taie, ci doar strânge şi cocoşează până se ajunge la forma dorită. Căci iniţial toţi oamenii sunt prea mari. Prea complecşi, prea plini de tot felul de pasiuni. Dintre care, nu-i aşa, cea mai de condamnat este pulsiunea spre a ucide. Cu toată gama de frici care o acompaniază. "Efectele erau selective: reducerea cu 80 până la 88 la sută a impulsurilor agresive în comparaţie cu re-betrizaţii; diminuarea formării de legături asociative între actele de agresiune şi sfera sentimentelor pozitive; o reducere generală de 87 la sută în posibilitatea de-a accepta riscul personal în viaţă. Cea mai importantă realizare citată era faptul că aceste modificări nu influenţau negativ dezvoltarea inteligenţei, sau formarea personalităţii, şi, ceea ce era şi mai important, că limitările rezultate nu operau pe principiul condiţionării prin frică. Altfel spus, un om era oprit de-a ucide nu pentru că se temea de actul respectiv. Un asemenea rezultat ar fi psihoneurotizat şi înspăimântat întreaga omenire. În loc de aşa ceva, un om nu ucidea pentru că "nu-i putea veni în minte" aşa ceva."
Edificiul nebuniei absolute
Autor: Stanislaw Lem
Rating:
Editura: Univers
Anul aparitiei: 1995
Traducere: Cristian Tudor Popescu
Numar pagini: 276
ISBN: 9733403156
Edificiul nebuniei absolute nu mi s-a părut mai SF decât ar putea fi considerat Castelul lui Kafka în aceeaşi manieră. Lem însuşi refuză această etichetă pentru romanele sale. Însă cum încadrarea în scheme rigide, bine stabilite, ne face viaţa mai uşoară şi pe noi superficial de liniştiţi, să facem şi includerea mai sus amintită. Altfel cum se poate găsi o recenzie similară pe un site de profil SF?
Înainte de-a începe această dare de seamă am căutat ecouri ale romanului pe net. Mi-am verificat impresiile proprii şi am încercat să aflu ce au mai descoperit ceilalţi cititori. În afară că este greu de lecturat (ceea ce mie personal nu mi s-a părut, pentru că intensitatea construcţiei are o realizare de thriller, care ţine cu sufletul la gură până la ultimele rânduri) şi că reprezintă o ridiculizare a societăţii totalitariste, nu prea am mai găsit alte lucruri. N-o înţelesesem greşit. Interpretarea aceasta mi-a venit din primul moment în minte. Dar cred că sensul nu se opreşte aici.
Ciberiada
Cândva demult, în vremea copilăriei, printre nenumăratele poveşti cu prinţi şi balauri, am citit una mai altfel. Un basm un pic ciudat, unde cavalerul avea de luptat cu un animal puţin scârbos, greţos, viclean şi urât. O vietate căreia voia să-i semene, pentru a intra în graţiile prinţesei strălucitoare ce-i furase inima. Mi-a rămas multă vreme în minte nu atât imaginea cristalină a celor doi îndrăgostiţi, cât descrierea acelui animal căruia nu am putut să-i dau un nume. Dar cum în poveşti găseşti mereu tot felul de fiinţe dincolo de realitate, nu mi-am frământat prea mult mintea.
Mai bine de 20 de ani după, adică săptămâna trecută, am reîntâlnit povestea. În volumul Ciberiada al lui Stanislaw Lem. E cea a prinţului Ferritius şi a prinţesei Cristala. Şi-acum am indentificat şi animalul ciudat: e de fapt omul. În Universul curat, ordonat, riguros organizat al roboţilor lui Lem se strecoară din când în când această "faţă palidă" al cărei scop pare a fi mereu doar distrugerea: "Fiintele acestea, în aparenţă slabe şi plăpânde, că e destul să cadă de la o înălţime de şaizeci de picioare ca să se sfârşească într-o baltă roşie, reprezintă, datorită vicleniei lor înnăscute, o primejdie mai mare decât toate vârtejurile şi recifele Inelului Astral la un loc!" (Cum l-a înfrânt Erg Reanimatorul pe Faţă palidă)
Eden
Autor: Stanislaw Lem
Rating:
Editura: Harvest Books
Anul aparitiei: 1991
Numar pagini: 298
ISBN: 0-15-627806-5
În oglinda mea interioară îmi place să mă văd ca o persoană deschisă la minte şi lipsită de prejudecăţi. Sau cel puţin aşa credeam. Edenul lui Stanislaw Lem mi-a demonstrat că nu este chiar atât de simplu.
Între oameni e destul de uşor să te incluzi într-o categorie. Măcar prin excludere, şi tot reuşeşti să te clasezi, pe tine şi lumea din jur. Şi acest lucru crează scheme în gândire, modalităţi de raportare ce fabrică prototipuri în procesele logice, direcţii parcurse în mod automat. Cum realitatea pământeană în general întăreşte concluziile formate, o nouă lume nu va fi acceptată decât în măsura în care intră pe acelaşi calapod.
Nu, aş fi susţinut acum câteva zile, eu nu sunt rigidă în gândire. Noul nu mă înspăimântă. Înţelegând prin nou ceva puţin diferit faţă de ceea ce cunoşteam deja. Dar având de-a face cu necunoscutul am căzut practic în aceeaşi capcană umană.