Don Camillo. Lume măruntă

0

Autor: Giovannino Guareschi
Rating:
Editura: Vellant
Anul apariţiei: 2008
Traducător: Geo Vasile
352 de pagini
ISBN:978-973-88758-8-3

2008 a fost Centenarul Giovannino Guareschi, un jurnalist şi umorist italian foarte popular, tradus la noi abia anul acesta. Citindu-i cele patruzeci de povestiri cuprins în Don Camillo. O lume măruntă am ajuns la o întrebare pentru cititorii înrăiţi: sunteţi gata să citiţi o carte scrisă de cineva despre care nu aţi auzit niciodată? Vă încîntă să experimentaţi sau preferaţi calea prudentă a cărţilor "verificate"?

La întrebarea asta s-a adăugat faptul că povesteam cu mare entuziasm despre Don Camillo, sufletul acestei cărţi, ca şi cum ar fi fost o mare descoperire, ca să îmi fie atrasă atenţia de către cineva: dar e foarte cunoscut, toată lumea citea în Italia, a fost şi un film, foarte amuzant.

Însă chiar este o descoperire: ambiţia de a surprinde lumea măruntă din Bassa, de-a lungul Padului, umorul cald şi împunsătura satirică duc la potrivirea perfectă dintre un basm cu eroi fabuloşi şi satira cu personaje politice. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

La pescuit de somon în Yemen

0Autor: Paul Torday
Rating:
Editura: Leda

Aveam nevoie să citesc o carte haioasă. Nu vă aşteptaţi să izbucniţi în râs la fiecare frază, e capabilă mai mult să smulgă zâmbete la fiecare două pagini, ceea ce e mult mai bine, cred eu. Nu ştiu mai nimic despre pescuit, de asta am vrut să citesc o carte care se ocupă de subiectul ăsta: nu mi se pare amuzant să stai cu undiţa în mână ore în şir, pentru ca la sfârşitul zilei să nu te alegi nici măcar cu un peşte mic. Dar e o activitate pe care mi-ar plăcea s-o încerc într-o bună zi. Fie şi doar pentru că această carte vorbeşte despre pescuit ca mediator între oameni, un sport, nobil, care îi aduce împreună, care acţionează ca un îndemn la toleranţă.

În La pescuit de somon" este vorba de un proiect pe cât de idealist, pe atât de nebunesc: introducerea pescuitului la somon într-o regiune aridă; este vorba de visuri şi politică, peşte şi credinţă. Romanul se prezintă sub formă de notiţe de jurnal, emailuri, interviuri, corespondenţă pe hârtie, pasaje dintr-o autobiografie nepublicată sau un scenariu TV.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

Noapte de primăvară

0Autor: Josep Pla
Rating:
Editura: Rao

Deşi este vară, nimic nu este mai reconfortant decât o carte care aminteşte de nopţile primăvăratice, atunci când ferestrele se deschid să intre mireasma florilor înflorite. Aşa şi Josep Pla ne invită să pătrundem în lumea pestriţă a oraşului Fontclara în romanul său Noapte de primăvară.

Cel mai important bancher al oraşului Fontclara, domnul Poch, dă o petrecere pentru ieşirea fiicei sale în lume. Astfel sunt invitate cele mai importante personalităţi ale oraşului. Ceea ce se dorea să fie o petrecere reuşită dezvăluie de fapt o lume plină de dorinţe, jocuri personale şi meschinării. Josep Pla reuseşte astfel să radiografieze o lume în cel mai mic detaliu, reuşind în câteva ore să prezinte fiecare personaj în parte.
[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Am scăpat de griji

0Autor: Anna Maxted
Rating:
Editura: Humanitas Fiction

Bridget Jones Mania

Impactul lui Bridget Jones asupra literaturii contemporane nu a rămas fără urme evidente şi orice roman de gen păstrează şi azi câteva ingrediente neschimbate: o femeie singură (în Londra), avidă de iubire - obsedată de reperarea urgentă a unui exemplar masculin satisfăcător, cu câteva kilograme în plus, zăpăcită (femeia care se împiedică de fiecare prag), o femeie care nu este străină de o beţie (accidentală) şi neaparat cu apariţia salvatoare a unui Făt-Frumos în peisaj.

Succesul acestei reţete, aşa cum a fost ea creată de Helen Fielding, a dus la o invazie de romane aproape identice ca temă şi structură. Intoxicarea şi respingerea sunt de aşteptat.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

Patrimoniul omenirii

0Autor: Nicolas Beaujon
Rating:
Editura: Humanitas

Micul roman al lui Nicolas Beaujon este un pseudojurnal uşor hilar al lui Slimane Raoul care se visează chitarist de succes şi ajunge paznic la un muzeu parizian. Post pentru care - culmea! - există o concurenţă acerbă, mulţi tineri dorindu-şi o slujbă de stat jos. Problema mare a acestui loc de muncă este plictiseala, paza aceloraşi exponate, suita de replici standard pe care angajatul le emite şi care constau fie dintr-o serie de negaţii: Nu puneţi mâna! Nu atingeţi! Nu e voie!, fie dintr-un şir de fraze de îndrumare - Ca să ajungeţi la toaletă, la sală, la etajul, la ieşire o luaţi pe-acolo şi pe-acolo!

În aceste condiţii, omul devenit stană de piatră cu câteva zeci de replici îşi reface sinele social prin bârfă, în primul rând. Orice întâmplare neînsemnată a vreunuia dintre angajaţi se răspândeşte imediat în toată instituţia. Din cauza acestei gândiri a amănuntului, până şi cei din sindicat fac grevă pentru motive puerile - de pildă să obţină dreptul la încă o pauză, deşi fiecare angajat îşi putea lua oricâte dorea. O altă formă de regăsire umană este paradoxal viciul, mai precis drogurile. Unul dintre şefi este dealer, printre consumatori este o supraveghetoare făţoasă, Pascale, care nu refuză sexual pe nimeni dintre angajaţi, este "mama răniţilor", mama lipsiţilor, iar protagonistul îşi tot ridică doza dorind să-şi menţină publicul imaginar într-o sală de concerte uriaşă.
[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Istoria maririi si decaderii lui Cesar Birotteau

0

Autor: Honore de Balzac
Rating:
Editura: Aldo Press

Mie imi place Balzac; de fapt imi place realismul in general si, prin extensie, naturalismul - daca tot am ajuns aici, as putea adauga si modernismul, dar asta este alta poveste :) Revenind la Balzac, spuneam ca imi place, chiar foarte mult, putand sa il enumar printre scriitorii mei preferati. Motivul pentru care inca se numara printre acestia, chiar si dupa ce am citit Istoria maririi si decaderii lui Cesar Birotteau este numarul relativ mare de romane reusite, purtand semnatura lui pe care le-am citit.

Spun asta pentru ca romanul despre care vorbesc a fost o lovitura data pasiunii mele pentru Balzac. O lovitura nu in ceea ce priveste subiectul sau stilul propriu-zis, ci faptul ca autorul a abuzat de stilul specific realismului pentru a descrie in amanunt mult prea multe personaje si mult prea multe interioare de case, apartamente, sedii de banci, exterioare de case si strazi intregi.

Subiectul este inca unul inspirat din viata Parisului, de data aceasta de dupa cele O Suta de Zile ale lui Napoleon din 1815. Cesar Birotteau este un taran orfan venit la Paris, unde dupa ceva timp devine parfumier si ajunge unul din cei mai cinstiti negustori intalniti de clientii si creditorii sai. Desi succesul se datoreaza in cea mai mare parte norocului, sfaturilor rudelor trecute prin negustorie si cateodata neatentiei, Birotteau, parfumier, ajutor de primar in arondismentul al doilea si fost judecator de comert, crede cu naivitate despre el insusi ca este cu adevarat merituos, drept pentru care se hotaraste sa dea un bal in cinstea eliberarii teritoriului si a decorarii sale cu crucea Legiunii de Onoare. Aceasta este marirea lui Cesar Birotteau.

Decaderea lui incepe teoretic de cand afla ca prim-vanzatorul sau, care incerca sa ii seduca nevasta, a furat trei mii de franci din casa de bani. Vrand sa evite un scandal, Birotteau inlocuieste banii si doar il concediaza pe Ferdinand du Tillet. Acesta din urma insa face un scop personal nu numai din a parveni, ci si din a il ruina pe fostul sau patron, si a il aduce pe acesta in situatia de a nu fi crezut de nimeni daca vreodata se va hotari sa vorbeasca despre hotie (scop care mie mi se pare putin verosimil).

Birotteau investeste absolut toti banii pe care ii are intr-o afacere imobiliara, in care sunt implicate cateva persoane manevrate de du Tillet, bani pe care ii pierde si, in plus, cheltuieste enorm de mult cu balul. Prin urmare, dupa repetate incercari de a strange banii necesari pentru a plati politele (incercari zadarnicite de acelasi du Tillet), negustorul se vede nevoit sa declare falimentul, in vremea aceea capat de tara pentru un negustor, care isi pierdea, pe langa absolut tot ce poseda, si dreptul de a mai practica comertul. Este inaltator modul in care personajul principal ajutat de familie, se straduieste din rasputeri sa isi reabiliteze numele. Este inaltator modul in care fostul negustor este privit de opinia publica, care stia ca banii ii fusesera furati. Insa sunt de-a dreptul plictisitoare paginile intregi in care sunt descrisi toti pasii afacerii in care se amesteca Birotteau, si mai ales paginile in care sunt descrise amanuntit procedurile pe care le presupune intregul proces de faliment, cu actele necesare si sindicii primi si intermediari si finali care supravegheaza impartirea proprietatilor falimentarului intre creditori, si multe altele. Iar sfarsitul, desi personajul este reabilitat, este de-a dreptul stupid.

Istoria maririi si decaderii lui Cesar Birotteau este un alt roman scris de Balzac. Aceasta descriere insa nu este de ajuns pentru a il recomanda, cel putin nu inaintea altora, cum ar fi Femeia la treizeci de ani, de exemplu. Ramane insa Balzac, si deci romanul nu reprezinta o totala pierdere de timp.

O recenzie de: Raluca Alexe

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

La Doi Lebădoi

Titlu: La Doi Lebădoi
Autor: Flann O'Brien
Rating:
Editura: Paralela 45
Anul aparitiei: 2005
Traducere: Adrian Oțoiu
Numar pagini: 376
ISBN: 973-697-399-9

Poftim, încearcă-ţi scepticismul pe "At Swim-Two-Birds"("La Doi Lebădoi", în traducerea lui Adrian Oţoiu), asta numai dacă o poţi face printre hohote de rîs. Strict literar, i se pot reproşa destule cărţii lui Flann O'Brien, numai lipsa umorului nu.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 14 COMENTARII si spune-ti parerea!