0Autor: Paul Torday
Rating:
Editura: Leda

Aveam nevoie să citesc o carte haioasă. Nu vă aşteptaţi să izbucniţi în râs la fiecare frază, e capabilă mai mult să smulgă zâmbete la fiecare două pagini, ceea ce e mult mai bine, cred eu. Nu ştiu mai nimic despre pescuit, de asta am vrut să citesc o carte care se ocupă de subiectul ăsta: nu mi se pare amuzant să stai cu undiţa în mână ore în şir, pentru ca la sfârşitul zilei să nu te alegi nici măcar cu un peşte mic. Dar e o activitate pe care mi-ar plăcea s-o încerc într-o bună zi. Fie şi doar pentru că această carte vorbeşte despre pescuit ca mediator între oameni, un sport, nobil, care îi aduce împreună, care acţionează ca un îndemn la toleranţă.

În La pescuit de somon" este vorba de un proiect pe cât de idealist, pe atât de nebunesc: introducerea pescuitului la somon într-o regiune aridă; este vorba de visuri şi politică, peşte şi credinţă. Romanul se prezintă sub formă de notiţe de jurnal, emailuri, interviuri, corespondenţă pe hârtie, pasaje dintr-o autobiografie nepublicată sau un scenariu TV.

Figura centrală a romanului este Dr. Fred Jones, angajat la Centrul Naţional pentru Calitatea Pescuitului, un savant care are calificarea necesară pentru efectuarea unui studiu de fezabilitate a proiectului, dar care, şi atunci când este presat din punct de vedere politic, nu găseşte altfel decât hilară propunerea introducerii somonului într-o regiune deşertică. Căsătorit cu o femeie calculată, specializată în analiza riscului financiar, al cărei post solicită multe deplasări, Fred simte totuşi că ceva evident lipseşte vieţii lor împreună.

Apariţia şeicului yemenit Muhammad ibn Zaidi bani Tihama, omul care are un vis şi posiblitatea finaciară de a-l realiza acţionează ca un catalizator în viaţa raţionalului şi profesionistului Fred Jones. Credinţa nestrămutată în Dumnezeu se arată, încă o dată, eliberatoare. Cu viziunea lui, şeicul aduce împăcare în vieţile tuturor celor atinşi de viziunea sa: "Oamenii din ţara mea au şi ei defectele lor" Suntem lipsiţi de răbdare, uneori chiar violenţi, ne repezim să luăm arma în mână ca să rezolvăm orice conflict"dacă am reuşi să creăm în Yemen un râu cu somon, aceasta ar fi o binecuvântare pentru ţara mea" Până şi firea lor se va schimba" După care, când se va vorbi despre ce a mai spus tribul acesta" sau ce facem cu israeliţii sau cu americanii, şi când spiritele se vor aprinde, cineva va spune «Hai să mergem la pescuit»".

Pescuitul este un act de credinţă, e o punte de legătură între două culturi, a celor care se roagă de cinci ori pe zi şi a acelora care fac cumpărături de cinci ori pe zi; mai mult, şocul cultural are în centru contradicţia dintre raţiune şi credinţă; implicat în acest proiect, Fred Jones va înţelege că viaţa nu e doar un şir de raţionamente şi logică, ci că implică şi pasiune, şi speranţă şi credinţă.

Satira politică funcţionează şi ea, în centru aflându-se personaje ridicole, cu accese de grandomanie, autosuficienţă şi îngustime, mereu în goană după satisfacerea propriilor interese meschine.

Dincolo de tema centrală nerealistă a romanului, dar cu câteva personaje - Fred şi şeicul, de exemplu - bine conturate şi cu multe alte subiecte cu care trebuie să jongleze, Torday ne oferă o lectură plăcută şi amuzantă, pentru că, aşa cum el însuşi a declarat într-un interviu, nu se consideră a fi un autor literar propriu-zis, misiunea lui fiind în principal aceea de a distra.

Scrisă de Ioana Ristea