„Abia ultimele generații de europeni îndrăzniseră să se aventureze Dincolo: dincolo de lumina și căldura Soarelui lor fără de apus, în ținutul sălbatic unde puteau fi întâlnite încă ghețurile care acopereau odată întreaga planetă. Și mai puțini încă rămăseseră acolo să înfrunte noaptea scurtă și înfricoșătoare care venea atunci când Soarele Rece, strălucitor, dar neputincios, cădea dincolo de orizont. Acești exploratori, puțini, dar curajoși, descoperiseră însă că, în jurul lor, Universul era mai straniu decât își închipuiseră vreodată. Ochii sensibili pe care și-i dezvoltaseră trăind în oceanele întunecate le erau acum de folos; vedeau stelele și celelalte corpuri mișcându-se pe cer. Începuseră să pună bazele astronomiei și unii dintre gânditorii mai îndrăzneți afirmau chiar că marea lume a Europei nu era unică.”
„O nouă viețuitoare apăruse pe fața planetei, răspândindu-se lent din inima Africii. Era într-atât de puțin numeroasă, că un recensământ grăbit ar fi omis-o, în aglomerația milioanelor de creaturi terestre și acvatice. Nu existau semne care să indice dacă va prospera sau va pieri; în această lume unde animale mai puternice dispăruseră, soarta ei se afla încă într-un echilibru precar.”
„Ca o ironie, rasa care sperase să conducă Universul abandonase și cea mai mare parte a micuței sale lumi, despărțindu-se în două civilizații, Lys și Diaspar, oaze de viață într-un deșert ce le separa tot atât de eficient ca și hăurile interstelare”. [Citeste tot Articolul]
Omul față în față cu necunoscutul – o poveste despre explorarea unei lumi din afara universului știut de omenire, chiar dacă anul este 2077, iar jumătate din sistemul solar a fost colonizat. O poveste despre limite, frici și natura umană. [Citeste tot Articolul]
„Jan fusese dintotdeauna un pianist bun – iar acum era cel mai bun din lume.” [Citeste tot Articolul]
Atunci când Pământul va deveni o lume armonioasă, unica întrebare care va mai fi rămas va fi: „Încotro?”. Dar ce se întâmplă când o rasă extraterestră amabilă ne rezolvă într-un secol jumătate toate problemele esenţiale cu care ne confruntăm? Ce se întâmplă când echilibrul se instaurează mai repede decât a putut prezice vreun om de ştiinţă? Teama de necunoscut invadează minţile tuturor şi din „Încotro?” interogaţia devine „De ce?”.
[Citeste tot Articolul]
Că liftul spațial descris pentru prima oară de Konstantin Eduardovich Tsiolkovsky în 1895 și prezentat atât de convingător de Arthur A. Clarke în Fântânile Paradisului a fost înregistrat la OSIM, cu 13 ani inainte de scrierea romanului, de către domnul inginer Dumitru Gh. Vochescu, din Craiova, n-am crezut până cand nu am văzut datele clare ale brevetului. Însă cum știinta e jumătate din conținutul SF-ului, mi-am adus aminte că, în definitiv, și Da Vinci a desenat primul aparat zburător functionabil, dar nu a urcat în primul avion. Și cine știe dacă japonezii sau americanii vor izbuti totuși să ridice acest Turn spre cosmos la timp ca să reușesc și eu să apăs pe butonul de pornire.
Întemeind o lume perfect echilibrată prin împletirea contrastelor, Sir Clarke reușește să pună alături în romanul sau, fără să șocheze, 20 de secole, combinând legenda fluturilor galbeni care îi alungă pe călugării ordinului religios din Sri Kanda Maha Vihara, cu descrierea în cele mai mici detalii tehnice a construcției ascensorului cosmic, într-un univers în care „cîţiva fluturi morţi pot contrabalansa un turn de un miliard de tone”.
[Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro