bookblog.ro

Omenirea peste un miliard de ani

Scris de • 17 July 2013 • in categoria

Titlu: Orașul și stelele
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 280
ISBN: 978-973-124-843-1
Cumpara cartea

„Ca o ironie, rasa care sperase să conducă Universul abandonase și cea mai mare parte a micuței sale lumi, despărțindu-se în două civilizații, Lys și Diaspar, oaze de viață într-un deșert ce le separa tot atât de eficient ca și hăurile interstelare”.

Orașul și stelele, roman publicat pentru prima oară în Anglia în 1956 conține, după spusele lui Arthur C. Clarke, material din romanul Against the Fall of Night, roman început în 1937 și publicat abia în 1953. Dorința de a scrie un nou roman pe aceeași temă a venit în urma faptului că „nemulțumirea mea inițială față de ea (prima carte, Against the Fall of Night) a crescut constant de-a lungul anilor.” Totuși, îngrijorarea celor care au citit deja prima carte nu este neapărat fondată, având în vedere că, după cum ne asigură autorul, „cred că până și cei care au citit cartea anterioară vor descoperi că acesta este, practic, un nou roman.”

Arthur C. Clarke, unul dintre Cei Trei Mari, alături de Isaac Asimov și Robert A. Heinlein, (pentru fanii literaturii SF, cei trei sunt scriitori arhicunoscuți), autor al Odiseelor, și al celebrului Rendez-vous cu Rama! a creat în Orașul și stelele două civilizații evoluate. Prima este o lume pe cât de perfectă și-o putea cineva imagina acum aproape 60 de ani: nemurirea – atinsă, chiar dacă prin cicluri succesive de renașteri – nu mai reprezintă visul neîmplinit al omenirii, tehnologia – de fapt Inteligența Artificială – cunoaște culmi nemaiîntâlnite, așa încât se autoîntreține, funcționarea ei ne mai necesitând intervenția omului de aproape un miliard de ani, iar setea de explorare a universului a apus de mult în conștiința colectivă. Astfel, cele mai râvnite dorințe ale omenirii din toate timpurile fiind fie satisfăcute, fie anihilate, fericirea individului este asigurată chiar și în vieți succesive. Este ușor de înțeles șocul pe care un exponent al acestei societăți l-ar resimți la contactul cu cea de-a doua societate, mai apropiată de cea în care trăim noi, chiar dacă – probabil de dragul simplificării firului epic – idealizată.

Atmosfera în care se petrecea acțiunea romanului este calmă, tributară (probabil) dorinței de pace mondială care va ajunge să înflăcăreze în final o întreagă generație, cea hippy. Ambele civilizații au depășit de mult tendințele conflictuale, atingând un nivel de trai în care singurele – sau predominantele – preocupări sunt cele intelectuale, tehnologia servindu-i fără greș în aceste scopuri. Diaspar ne este prezentat ca fiind orașul suprem, definitiv, în care tot ceea ce omul a visat vreodată să obțină, s-a obținut. Iar ceea ce nu se poate obține în Diaspar, este îmbrăcat într-un strat suficient de gros de legende și mituri încât să-i țină pe locuitori departe. Faptul că autorul a decis ca ancestralii arhitecți ai orașului să fi prevăzut că o societate exclusiv bună și fundamental fericită nu are viitor, pare a fi sursa de inspirație a celebrului discurs al agentului Smith din The Matrix. Premisa îi oferă lui Arthur C. Clarke oportunitatea de a integra personaje mai puțin convenționale, ale căror acțiuni au ca scop perturbarea într-o măsură controlată a vieții monotone a orașului. Pe perioade extinse, aceste acțiuni reușesc să stabilizeze comunitatea pe care o reprezintă Diaspar.

În ce privește Lys, orașul nu reprezintă cu adevărat o surpriză, în special pentru că este prezentat după Diaspar. Într-o oarecare măsură dezamăgește. Însă e drept, servește scopului. Dacă primul oraș este enclava perfect funcțională, al doilea este cea mai apropiată imagine de oraș pacifist ce poate fi închipuită. Cu excepția entității Greeska, Lys pare foarte asemănător cu orașul shkeenilor din Cântec pentru Lya al lui George R. R. Martin. Aceeași atmosferă oarecum tristă, dar de un calm desăvârșit. Nici măcar momentele mai tensionate nu reușesc să ridice adrenalina, dar după cum spuneam, schema reușește să servească scopului.

Scopul lui Arthur C. Clarke este – sau pare a fi – subminarea rațiunii unui vis uman dintotdeauna, anume viața veșnică, dar și al unuia ceva mai nou, și anume tehnologizarea lumii până la saturație. Asta pentru că în urma coliziunii dintre cele două lumi, aceste realizări probabil că vor fi date utiării.

Ceea ce impresionează în Orașul și stelele este fără doar și poate grandoarea, vastitatea (chiar dacă restrânsă într-un singur oraș complet izolat de lumea exterioară) și perfecțiunea. Deși personajele nu au cu adevărat substanță (autorul are însă ca scuză faptul că niște ființe oarecum umane, care trăiesc veșnic – sau câteva secole, precum în Lys – sunt foarte greu chiar și de imaginat, necum de descris), fiind naive și cvasi-neștiutoare, orașul în care acestea trăiesc are chiar și asupra omului din secolul XXI forța de impact pe care Arthur C. Clarke sunt sigur că și-a dorit-o. Viziunea autorului este impresionantă. A dovedit-o în nenumăratele sale scrieri, dar printre altele, și într-un interviu din 1974, în care descrie cum își închipuie că va arăta lumea în 2001. Arthur C. Clarke prevede dezvoltarea proaspăt apărutului Internet, precum și compactarea computerelor până la dimensiunea de „personal computer”. Vă invit să urmăriți acest interviu (preluat de pe Wikipedia.com).

  • Plusuri

    Vizionarul Arthur C. Clarke creează imaginea unei lumi evoluată până aproape la saturație, fără ca ceva să pară exagerat. Dincolo de aspectul SF, plăcerea lecturii unei cărți semnată de acest autor este întotdeauna mare.

  • Minusuri

    Personajele sunt prea vagi, prea puțin conturate și de o naivitate puerilă. Se simte destul de mult stilul de literatură SF al începutului de secol XX.

  • Recomandari

    Recomand Orașul și stelele fanilor genului, în special fanilor autorului britanic.

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro