Titlu: Vincent nemuritorul
Autor: Bogdan Suceavă
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2019
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-46-7840-2

Eternitatea – un colț întunecat spre care ne îndreptăm, un soi de gaură neagră atractivă în termeni de timp nelimitat, dar absolut obscură dacă începi să te gândești la ceea ce te așteaptă dincolo de ea. Suntem noi, oamenii, gata de a păși dincolo de starea noastră trupească? Avem tăria, rezistența, verticalitatea de a ne păstra conștiința chiar și dincolo de moartea trupului? Cu toții vorbim despre moarte. Fie că e vorba despre reportaje sângeroase la TV sau de istorii ficționale în care eroul principal este sfâșiat de mâna rece și nemiloasă a doamnei cu coasa. Abordăm acest subiect cu nonșalanță, dar suntem îngroziți de ipotezele lumii de dincolo. Avem sau nu o luminiță la capătul tunelului numit viață – moarte sau e o autostradă cu sens unic?

Miza eternității se ascunde și în romanul lui Bogdan Suceavă, Vincent nemuritorul, reeditat în 2019 la editura Polirom, în colecția Fiction LTD. Scris cu o mână fermă, calculată, de matematician (apropo, Bogdan Suceavă este matematician în California State University, din orașul Fullerton, statul american California), romanul a văzut pentru prima dată lumina tiparului în 2008, bucurându-se de atenția publicului.

În prim plan, îl avem pe Vinny sau Vincent, un cercetător care se luptă din greu cu o boală incurabilă care-l macină cu zile. Are un băiat minunat, Robert, și o soție iubitoare, Elsa, care sunt gata să îi fie alături până la sfârșit. Drama lor se consumă pe fundalul unei Americi ultra moderne în care se desfășoară programul SAW (spring after winter – o parabolă a reîncarnării), un program care permite replierea intelectului uman pe suporturi digitalizate. Vincent este un om terminat din punct de vedere fizic, dar care se agață cu frenezie de conexiunea sa cu viața și este gata de așa-numita transformare, cedând trupul pământului și devenind parte integrantă a acestui sistem global.

Processed with VSCO with c1 preset

Romanul lui Bogdan Suceavă, deși este sci-fi, pare a fi o parabolă reușită, un soi de premoniție care ne avertizează că nu avem de unde ști cât de bun este cașcavalul gratuit prins de lamele unei capcane sau până unde merge știința pentru a ne găsi un loc sub soarele digital al viitorului.

Scriitura lui Bogdan Suceavă este destul de tehnică (pun asta pe seama profesiei pe care o exercită, or inevitabil se simte caracterul logic, constant, ritmic, dacă vreți).  Am parcurs destul de facil narațiunea și chiar mi-a plăcut maniera evoluției. Ce i-a lipsit acestui roman? Probabil mai multă alertă, un suspans mai bine definit, cel puțin în prima sa parte, dar ca idee de reflecție, ca metodă de introspecție asupra unor subiecte de natură socială, de importanță vitală -  a fost mult peste așteptările mele.

Am empatizat cu eroii prinși în capsulele SAW, iar unele reflecții au fost montate perfect în peisajul romanului, cum ar: „Omul e o ființă atât de ticăloasă, încât poate perverti orice idee, indiferent cât de nobilă a fost intenția inițială.” Sau „au venit vremuri când trăim mai mult după moarte decât înainte de ea”, or ”nu vrei să ai timp infinit, ci exact atât timp cât este nevoie, dar marea dificultate e că atunci când e vorba despre lucruri importante nu știi niciodată ce înseamnă suficient de mult timp.”

Fiți de acord, astfel de idei sălășluiesc în mințile noastre și încercăm să reflectăm asupra lor la rece. Bogdan Suceavă ne-a schițat un posibil scenariu al unui viitor profund tehnologizat. Oare ce va rămâne din spiritul uman? Vom mai fi oameni?