Sânge pe covorul roșu
Scris de Andreea Chebac • 23 September 2011 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Paulo Coelho
Rating:
Editura: Humanitas fiction
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Gabriela Banu
Numar pagini: 387
ISBN: 978-973-689-357-5
Romanul oferă o privire asupra a ceea ce înseamnă lumea celebrităților dincolo de strălucire și de aparențe. Pentru asta este ales ca decor Festivalul de Film de la Cannes unde se întâlnesc nu doar superstaruri și oameni foarte bogați, ci și aspiranți și oportuniști, toți mânați de același demon și supuși acelorași legi nemiloase.
Chiar dacă mi-am spus de 10.000 de ori că citesc o carte comercială, n-am putut s-o las din mână. Trebuie să încep prin a recunoaște că, pe gustul publicului sau nu, Coelho este un scriitor bun care captivează și, probabil, pur și simplu a ales să facă bani din asta.
Revenind la subiectul cărții: desigur că este plin de stereotipuri, dar sunt bine spuse. Minunatul Festival de la Cannes, locul unde se adună pentru câteva zile toate VIP-urile planetei, pare raiul pe pământ, dar ceea ce vrea să ne dezvăluie autorul este că de fapt el reprezintă un fel de loc de pierzanie. Cei care au ajuns în vârf se chinuie să se mențină acolo făcând tot felul de compromisuri și ne mai reușind să se bucure de o viață pe care ceilalți o consideră de vis. De cealaltă parte a baricadei sunt cei care ar da orice ca să ajungă să fie recunoscuți, aclamați, adorați. Visele se spulberă în această lume la fel de ușor pe cât de repede se înfăptuiesc și nu-ți dai seama de fapt cine are de câștigat pentru că toți par să sufere.
În toată această atmosferă de glamour sosește Igor, un afacerist rus, hotărât să-și recucerească soția care l-a părăsit. Însă metoda aleasă este șocantă și în totală opoziție cu decorul: el alege să ucidă pentru a o impresiona pe femeia iubită. Romanul se transformă dintr-unul de moravuri într-un roman polițist care oferă detalii despre procedurile pe care le folosește Igor pentru a ucide și despre pregătirea minuțioasă a fiecărei noi lovituri. Cele mai intense sunt ultimele 50 de pagini când trebuie să afli dacă Igor va fi demascat sau nu.
Învingătorul este întotdeauna singur dedică fiecare capitol unui alt personaj: unei actrițe aspirante, unui fotomodel în ascensiune, polițiștilor care îl urmăresc pe ucigaș, soției lui Igor, Ewa, unei producătoare care speră să dea lovitura cu noul său film etc. Toate aceste personaje sunt unite de locul în care au venit să dea lovitura și de micile intersectări întâmplătoare pe care le au în drumul lor spre o glorie iluzorie. Adevăratul liant îl constituie fuga după faimă, orbirea pe care o au toți în căutarea ei, faptul că toți simt că acum este șansa lor, acum pot în sfârșit să reușească, acum se pot răzbuna pentru toate umilințele îndurate. Din tot acest purgatoriu, singurele personaje care scapă neatinse sunt un cuplu de lesbiene, protejate parcă de iubirea lor.
Pentru cei care apreciază scrierile lui Coelho pentru optimismul pe care îl degajă, acest roman va constitui o surpriză: nu este o carte care te învață cum să trăiești mai fericit, ci care, cel mult, te atenționează asupra unor capcane. Este un fel de ridicare a cortinei, pentru a vedea în culise sau după măști.
-
Plusuri
captivantă, acțiune alertă
-
Minusuri
comercială
-
Recomandari
celor care doresc un roman la modă, dar de calitate
Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
Tocmai asta e:romanul nu e o capodopera, dar te prinde
-
-
Pe mine nu prea a reusit sa ma prinda. Din contra, m-a cam plictisit. Dar. poate eram eu prea obosit cand am citit primele 10-20 de pagini..
Oricum, are si carti excelente, precum Alchimistul.
Claudia spune:
23 September 2011 | 8:45 pm
Pe mine nu m-a impresionat in mod deosebit. M-a fascinat gandirea lui Igor si puterea lui de a iubi. :)