O surprinzătoare continuare a primei Odisee
Scris de Ovidiu Leonte • 25 February 2014 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Arthur C. Clarke
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Cornelia Bucur
Numar pagini: 332
ISBN: 978-606-579-657-7
„Abia ultimele generații de europeni îndrăzniseră să se aventureze Dincolo: dincolo de lumina și căldura Soarelui lor fără de apus, în ținutul sălbatic unde puteau fi întâlnite încă ghețurile care acopereau odată întreaga planetă. Și mai puțini încă rămăseseră acolo să înfrunte noaptea scurtă și înfricoșătoare care venea atunci când Soarele Rece, strălucitor, dar neputincios, cădea dincolo de orizont. Acești exploratori, puțini, dar curajoși, descoperiseră însă că, în jurul lor, Universul era mai straniu decât își închipuiseră vreodată. Ochii sensibili pe care și-i dezvoltaseră trăind în oceanele întunecate le erau acum de folos; vedeau stelele și celelalte corpuri mișcându-se pe cer. Începuseră să pună bazele astronomiei și unii dintre gânditorii mai îndrăzneți afirmau chiar că marea lume a Europei nu era unică.”
După succesul pe care l-a avut 2001: Odiseea spațială, continuarea nu părea cu adevărat o opțiune. De fapt, primul roman părea unul complet. Dar apoi Stanley Kubrick a ecranizat romanul, iar înțelesul pe care a considerat el să îl dea Odiseei a schimbat complet percepția asupra viziunii inițiale a lui Clarke. În anumite privințe, Kubrick a preferat să introducă ambiguitatea, să promoveze misterul, iar fanii Odiseei au preferat să preia această versiune, mai degrabă decât pe cea propusă de autorul romanului care a stat la baza scenariului. Această turnură l-a influențat radical pe Arthur C. Clarke, care a ales să scrie, la 14 ani de la apariția primului roman, o continuare nu a acestuia, ci mai degrabă a filmului – care, să recunoaștem, în pofida viziunii avangardiste, avea nevoie, dacă nu de o continuare, măcar de o explicație. Iar 2010: A doua Odisee acoperă cu brio această necesitate.
De această dată, Arthur C. Clarke are curajul de a merge mult, mult mai departe. Autorul era conștient că în 2010 nu se va fi ajuns atât de departe pe cât pretindea romanul său – într-un interviu pe care l-a susținut în 1974, spune că în 2001 omul va avea „în propria lui casă, nu un computer la fel de mare ca acesta [arată spre un computer de mărimea unui microbuz], dar măcar o micuță consolă, cu ajutorul căreia va putea comunica cu prietenii lui, va putea accesa orice fel de informație va avea nevoie pentru viața de zi cu zi: informații bancare, rezervările la cinematograf…”; și câtă dreptate avea… (La acea vreme Internetul se reducea la ARPANET, care asigura conexiunea a mai puțin de 50 de computere.) Cu toate acestea, nu ezită să prezică misiuni către Jupiter, tehnologii care abia dacă se întrezăreau în acea perioadă, sau concurența acerbă dintre marile puteri ale lumii pentru supremația asupra satelitului Europa.
Această continuare diferă din mai multe puncte de vedere de primul roman. Personajele – mult mai numeroase – au parte de mai multă acțiune, interacționează mai mult, iar Heywood Floyd este mult mai bine conturat, abia acum putându-i-se observa cu adevărat personalitatea. Misiunea principală este de recuperare a navei Discovery One, iar observarea monolitului este doar un obiectiv secundar. Totuși, există și similitudini: dacă în 2001: Odiseea spațială, HAL 9000 este practic pivotul întregii acțiuni, romanul părând să fi fost scris tocmai pentru a exprima o părere relativ la probabilitatea ca un computer să dezvolte o personalitate psihologică, în 2010: A doua Odisee o altă entitate similară devine punct de acumulare: este vorba despre o manifestare energetică, ce amintește de spirite, care se poate insinua în orice punct al universului, fără ca ceva să-i poată sta în cale. Și acest roman pare scris special pentru a exprima o părere, de data aceasta relativ la probabilitatea ca o astfel de entitate să existe, și cum ar putea ea să influențeze lumea în care trăim.
În ce privește celebrele previziuni ale autorului britanic, nici această continuare a Odiseei originale nu dezamăgește. Începând cu tehnologia – comunicarea wireless, transmisiunile de mare capacitate și viteză (deși nu chiar capacitatea și viteza pe care comunicațiile moderne le pot atinge), metoda de abordare a navei Discovery One, tehnologia de alimentare a navelor spațiale etc. – și terminând cu politica – am pomenit deja de lupta dintre marile puteri ale lumii pentru supremația asupra orice ar putea să ofere un dram de putere, însă este vorba și de necesitatea de colaborare între aceste mari puteri pentru realizarea unor lucruri pe care singure nu le pot realiza, necesitatea de neintervenție în ciclul natural de dezvoltare a unei civilizații, etc. – viziunea lui Arthur C. Clarke denotă o capacitate foarte mare de înțelegere a evenimentelor din vremea sa.
Fără riscul de a greși (prea mult), cred că pot să afirm că 2010: A doua Odisee este o teză de studiu asupra a trei teme principale: impactul asupra evoluției umanității pe care l-ar avea o entitate energetică cu voință proprie și conștiință de sine, capabilă să se deplaseze oriunde și să acționeze fără opreliști, tentativa marilor puteri de a obține supremația asupra unor resurse fără a încerca să colaboreze cu celelalte state și necesitatea ca o civilizație să fie lăsată să se dezvolte singură, fără intervenție din partea altor civilizații. Sau poate că este doar o carte SF, continuarea altei cărți SF care a fost ecranizată, și care face doar speculații pe anumite teme, populare la vremea la care a fost scrisă.
În videoclip puteți urmări interviul din 1974 pe care l-am pomenit mai devreme.
-
Plusuri
2010: A doua Odisee este o carte ceva mai bine scrisă decât 2001: Odiseea spațială, care dezvoltă mai mult temele umaniste ale genului SF, dar care rămâne tributară inconfundabilului stil academic al lui Arthur C. Clarke. Fanii autorului nu vor fi dezamăgiți.
-
Minusuri
Deși este ceva mai puțin tehnic, romanul ar fi putut fi chiar mai bine construit din punct de vedere psihologic. În această formă este puțin prea sec.
-
Recomandari
Nu știu dacă 2010: A doua Odisee, ar putea fi lecturat în afara contextului general al Odiseelor. Și mă refer aici nu doar la 2001: Odiseea spațială, ci și la 2061: A treia Odisee, precum și la 3001: Odiseea finală. Îl recomand, în consecință, celor care au citit primul roman din serie, precum și celor care au urmărit ecranizarea lui.
Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Mulțumesc, Zina.
-
Cu simpatie ! :)
-
Zina spune:
25 February 2014 | 9:59 am
Felicitări ! O recenzie comparativă excelentă și incitantă la lectură.