bookblog.ro

Când pescărușii, și nu doar bufnițele, nu sunt ce par a fi

Scris de • 28 December 2018 • in categoria

Titlu: Pescărușul
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2018
Traducere:
Numar pagini: 352
ISBN: 978-606-8959-25-2

Citind această carte, am întrerupt o tradiție. Mi-am ridiculizat un tabiet. Am decis să sfidez normele și convențiile. Nu regret alegerea făcută, însă. Știți despre ce e vorba, ca să judecați și voi?

Citind „Pescărușul” de Ann Cleeves, a opta carte a seriei sale care o are drept protagonistă pe Vera Stanhope, am marcat o premieră. Niciodată, înainte, nu am mai început o carte altfel decât cu primul volum (cu o singură altă excepție notabilă, și anume „Vorbitor în numele morților”, însă acolo mărturisesc că nu știam c-ar fi vorba despre al doilea volum din „Jocul lui Ender”; nici decizia aceea nu am regretat-o) – cu atât mai puțin când este vorba despre o carte polițistă/crime/cu detectivi. Genul se numără printre favoritele mele, și nu demult am închinat o odă tocmai acelor serii mai puțin cunoscute pe la noi.

Anne Cleeves

Cărțile lui Ann Cleeves au apărut destul de recent pe piața autohtonă din domeniu, iar pentru asta le mulțumesc celor de la Crime Scene Press. Până acum, au publicat șase dintre numeroasele cărți ale autoarei foarte prolifice, dintre care două din seria Vera Stanhope (prima a fost „Secretele din Strada Portului”, în 2015) și patru din seria Shetland (celălalt personaj detectiv creat de Cleeves).

Considerată „noua Agatha Christie a literaturii britanice”, Ann Cleeves are în comun cu Marea Doamnă a Literaturii Polițiste nu doar inițialele și originea, ci și multe alte amănunte, în special ținând de sfera de interes a observației sociale. Prefer, însă, să nu dezvălui chiar totul acum, fiindcă urmează și un interviu deosebit cu autoarea, așa că o să mă concentrez asupra cărții.

Personajul Vera interpretat de actrița Brenda Blethyn

Vera Stanhope este o protagonistă atipică pentru orice gen literar, și nu are nimic din candoarea și bunătatea unei Miss Marple, la care ne-ar putea duce gândul, ținând cont de comparația anterioară. Dimpotrivă, Vera este croită din topor, departe de a prezenta o imagine perfectă, însă, în același timp, temută și respectată de colegii ei. Este inspector-șef la o secție de poliție (fictivă) din nordul Angliei și are un istoric familial complicat, dar strâns legat de meseria pe care o practică.

Tocmai aceste „legături de familie” se află în centrul intrigii acestui roman, scris cu o naturalețe și o simplitate de invidiat. Vera face o vizită la închisoare și discută cu fostul superintendent John Brace. Condamnat pentru acte de corupție și implicare într-un deces suspect, acesta pare să se fi înmuiat în detenție și să se preocupe în mod deosebit de soarta fiicei sale. În schimbul promisiunii că se va ocupa de aceasta, Vera obține de la el informații despre locul în care ar fi fost ascuns cadavrul lui Robbie Marshall, un om uns cu toate alifiile. Deși s-o aibă în grijă pe fiica lui Brace, în aparență abia capabilă să-și vadă de proprii copii, după ce fusese părăsită de soț, nu este deloc pe gustul Verei, Vera vrea să verifice autenticitatea afirmațiilor fostului ofițer de poliție. În tinerețile lor, John Brace și tatăl Verei, alături de acel Marshall și un al patrulea personaj misterios, cunoscut sub numele de „Profu’”, au format o gașcă de prieteni buni, pasionați de păsări exotice, de traficul cu ouăle și puii acestora, și probabil și de alte activități nu tocmai legale.

Ce urmează este o intrigă pe cât de complexă, pe atât de logică. Ann Cleeves, autoarea, este la fel de calmă și de stăpână pe situație precum Ann Cleeves, persoana. Sucește și răsucește firele vieților personajelor sale fără nicio tresărire, purtându-le în direcția dorită. Chiar dacă, cititor „versat” într-ale literaturii de gen fiind, ești perfect capabil să urmărești o pistă și să emiți propriile deducții, tot reușește să te surprindă, și ai acel moment WOW, în care-ți spui „Mda, trebuia să mă fi gândit…”.

Pescărușul” este o poveste despre secrete îngropate și bine păzite, până la proba contrarie. Reprezintă genul de intrigă care-mi place mult și pe care am apreciat-o mereu și la Agatha Christie. Mi se pare mult mai dificilă investigarea unor mistere din trecut, odată ce urmele s-au răcit și te poți baza, în principiu, pe martori și pe intuiție, decât în prezent, cât cazul e „cald” încă. Tocmai de aceea detectivii din întreaga lume detestă acele „cold cases”, dosarele nesoluționate, care trebuie mereu arhivate și rearhivate – și să te ții când apare o pistă!

(Citatul la care fac referire în titlul recenziei, „Bufnițele nu sunt ce par a fi”, aparține serialului „Twin Peaks”)

  • Plusuri

    Lectură ușoară, fără bătăi de cap, cu un fir logic al acțiunii și o încrengătură de personaje conectate în moduri cât se poate de interesante, o caracterizare aparte a protagoniștilor și multe evoluții surprinzătoare.

  • Minusuri

    Fiindcă nu am citit cele șapte cărți anterioare, am simțit că am lacune în privința Verei și a istoricului său la secția în care lucrează, sau în relația cu colegii. Logica a funcționat, totuși, și am dedus majoritatea aspectelor lipsă, pe care-mi propun să le verific de îndată ce voi ajunge să citesc și celelalte cărți.

  • Recomandari

    Pasionaților de literatură Crime&Mystery și de personaje feminine cel puțin interesante.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Rodica Gavril spune:

    Un articol excelent, care deschide, cel puțin pentru mine (dar sunt convinsă că nu doar) încă o “pagină” din Marea Carte a romanelor Mistery/Crime, care a devenit, de mult timp, una pe care vreau să o construiesc, filă cu filă, eu fiind o cititoare pasionată a acestui gen.
    Mulțumesc, Iulia – apreciez analiza succintă, dar stimulativă, plusurile și minusurile evidențiate, și abia aștept să citesc și eu cartea… și întreaga colecție!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro