Titlu: Cele nouă femei de la Ravensbruck
Autor: Gwen Strauss
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2023
Traducere: Justina Bandol
Numar pagini: 340
ISBN: 978-606-097-182-5

Cele nouă femei de la Ravensbruck este o carte care completează inspirat și emoționant multele și necesarele mărturii ale suferinței, curajului și rezilienței milioanelor de victime ale ororilor naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Gwen Strauss, autoarea cărții, este nepoata uneia dintre cele nouă femei de la Ravensbrück, Helene Podliasky. Ea reușește să recupereze povestea extraordinarului curaj al deținutelor din lagărul de la Ravensbruck prin intermediul amintirilor, interviurilor și mărturiilor spuraviețuitoarelor.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Ravensbrück era unicul lagăr de concentrare pentru femei, majoritatea deținute politice provenite din întreaga Europă. Peste 132000 de femei și copii, conform memorialului de la Ravensbrück, au fost ținuți prizonieri aici de regimul nazist. Nu numai evreii au avut de suferit în acea perioadă, ci și orice persoană, indiferent de naționalitate, care se opunea direct sau indirect politicii și credințelor naziste.

Cele nouă protagoniste ale cărții sunt: Helene Podliasky, Suzanne Maudet (Zaza), Nicole Clarence, Madelon Verstijnen (Lon), Guillemette Daendels (Guigui), Renee Lebon Chatenay (Zinka), Josephine Bordanava (Josee), Jacqueline Aubery du Boulley (Jacky) și Yvonne Le Guillou (Mena). Numele lor merită cunoscute și reținute de istorie. Toate au sub treizeci de ani și se alătură Rezistenței franceze, ajutând munca agenților secreți, coordonând comunicațiile între diferite sectoare și zone ale Rezistenței, ascunzând copii evrei care altminteri ar fi fost victime sigure ale lagărelor de concentrare. Au un curaj extraordinar și o credință de nezdruncinat în libertate, toleranță și demnitate umană.

Vor reuși să evadeze din lagăr în 1944, iar cartea lui Gwen Strauss prezintă zilele pe care aceste femei le petrec, înfruntând pericole și amenințări de tot felul până ajung în siguranță, în Franța. Toate cele nouă femei vor supraviețui, în principal, datorită capacității de a nu-și pierde speranța și inteligenței lor.

Pe lângă povestea absolut impresionantă a acestor femei, cartea are meritul de a aduce în fața cititorilor și alte aspecte (uneori controversate) ale celui de-al Doilea Război Mondial, cum ar fi modul în care soldații sovietici eliberatori și, chiar și cei americani (deși, în număr mult mai mic) au abuzat sexual femeile din teritoriile germane sau chiar unele supraviețuitoare ale lagărelor. Se vorbește extrem de puțin despre victimele violenței și abuzurilor sexuale, mai ales atunci când acestea au fost comise de partea victorioasă a unui conflict mondial, de eliberatori...

„Pe cât este de greu de stabilit câte deținute eliberate au fost violate de Armata Roșie la Ravensbruck sau câte nemțoaice, în general, de către soldații sovietici, pe atât e de neclar câți soldați americani au săvârșit și ei violuri – și fără îndoială, cifrele sunt mult subevaluate. Armata SUA a reacționat la acuzele alarmante despre violuri dând vina pe soldații de culoare: 130 din cei 153 de militari pedepsiți pentru viol au fost afro-americani...Unele deținute politice care s-au întors în Franța povesteau, adesea, că prima întrebare care li se punea era dacă fuseseră violate. Iar dacă nu fuseseră se simțeau aproape vinovate, ca și cum nu suferiseră cu adevărat. Marceline Loridan-Ivens relatează că, la întoarcerea de la Auschwitz, una dintre primele întrebări pe care i le-a pus mama ei în șoaptă a fost dacă mai e virgină și se mai poate căsători. „Nu înțelesese nimic. Acolo nu eram femei, nu eram bărbați. Eram niște jidani împuțiți, obiecte, animale puturoase. Ne puneam să ne dezbrăcăm numai ca să decidă când să ne omoare”. (...) O narațiune mai apropiată de adevăr ar trebui să recunoască faptul că femeile au avut de suportat povara războiului mult mai mult decât s-a vorbit până acum.”

Avem nevoie de toate mărturiile acestor atrocități, avem nevoie să știm cum s-au petrecut lucrurile, avem nevoie să știm cine au fost victimele și cine au fost călăii, avem nevoie să știm.... ca să nu mai repetăm istoria. Cele nouă femei de la Ravensbruck este o parte a acestui adevăr...

Text scris de Raluca Elgyar. 

• Plusuri

  Stilul narativ care alternează relatări la persoana a treia cu mărturii directe, fragmente de cărți scrise de personajele principale și care creează o poveste puternică, complexă și emoționantă.

• Recomandari

  O carte de mare impact emoțional despre dorința de a trăi și puterea de a spera, chiar și atunci când pare să nu mai existe nicio speranță.