Patrimoniul omenirii

0Autor: Nicolas Beaujon
Rating:
Editura: Humanitas

Micul roman al lui Nicolas Beaujon este un pseudojurnal uşor hilar al lui Slimane Raoul care se visează chitarist de succes şi ajunge paznic la un muzeu parizian. Post pentru care - culmea! - există o concurenţă acerbă, mulţi tineri dorindu-şi o slujbă de stat jos. Problema mare a acestui loc de muncă este plictiseala, paza aceloraşi exponate, suita de replici standard pe care angajatul le emite şi care constau fie dintr-o serie de negaţii: Nu puneţi mâna! Nu atingeţi! Nu e voie!, fie dintr-un şir de fraze de îndrumare - Ca să ajungeţi la toaletă, la sală, la etajul, la ieşire o luaţi pe-acolo şi pe-acolo!

În aceste condiţii, omul devenit stană de piatră cu câteva zeci de replici îşi reface sinele social prin bârfă, în primul rând. Orice întâmplare neînsemnată a vreunuia dintre angajaţi se răspândeşte imediat în toată instituţia. Din cauza acestei gândiri a amănuntului, până şi cei din sindicat fac grevă pentru motive puerile - de pildă să obţină dreptul la încă o pauză, deşi fiecare angajat îşi putea lua oricâte dorea. O altă formă de regăsire umană este paradoxal viciul, mai precis drogurile. Unul dintre şefi este dealer, printre consumatori este o supraveghetoare făţoasă, Pascale, care nu refuză sexual pe nimeni dintre angajaţi, este "mama răniţilor", mama lipsiţilor, iar protagonistul îşi tot ridică doza dorind să-şi menţină publicul imaginar într-o sală de concerte uriaşă.
[Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!