Știți care e marele merit și avantaj al unui thriller polițist? Sau ce transformă un roman polițist într-unul de suspans reușit? În primul rând abilitatea de-a crea un caz beton și o intrigă care să reziste chiar și celei mai minuțioase analize din partea celui mai atent cititor. Dar, în special, capacitatea autorului de-a te ține în priză, de a-ți strecura indicii cu țârâita, nu cât să te umple de frustrare, dar suficient cât să te facă să-ți rozi unghiile până la final. Iar când ai ajuns acolo, să nu exclami supărat că te-a indus în eroare, că te-a păcălit, că ți-a ascuns complet informațiile și că a scos, ca un magician, un truc din pălărie, ci să te facă să exclami: bănuiam eu, dar nu eram sigur, însă totul are logică, totul se închide firesc, misterul e rezolvat, iar vinovații sunt prinși și pedepsiți. Și să ai și sentimentul că s-a făcut dreptate. [Citeste tot Articolul]
