Titlu: M-am îndrăgostit de speranță
Autor: Lancali
Rating:
Editura: Leda
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Dorina Tătăran
Numar pagini: 463
ISBN: 978-606-088-661-7

„Cred că cel mai cumplit sentiment din lume este să-i spui cuiva că suferi și să-l auzi spunând că nu ai nicio rană.” Această carte cu siguranță lasă o rană. M-am îndrăgostit de speranță, publicată de Lancali în 2022, este o poveste despre cei mai mari hoți ai lumii: timpul, boala și moartea.

Personajele principale ale cărții încearcă să se răzbune pentru viețile furate de boală. Sam, protagonistul, spune povestea unui grup de prieteni care se cunosc într-un spital, fiecare dintre ei suferind de o boală incurabilă și fiind perfect conștienți că timpul lor este limitat. Și Sam se îndrăgostește de o fată frumoasă, cu ochi ca soarele, Hikari, care apare în spital, fără intenția de a se face bine. Ea se alătură imediat grupului lui Sam din spital, format din Neo, Coeur și Sony.

Coeur, un adolescent cu o inimă bolnavă, se apropie de Neo în timpul petrecut în spital. Neo se află acolo din cauza luptei sale cu anorexia. Vrea să continue să devină tot mai mic, până când nu mai rămâne nimic din el, ca să poată învinge abuzul din partea tatălui său. Coeur vrea doar ca Neo să simtă iubirea pe care niciunul dintre ei nu a cunoscut-o. Sony, care respiră doar cu un plămân, completează grupul cu energia ei sălbatică și lipsa de griji. Are o listă de lucruri de făcut cât timp stă în spital. Ea este cea care a venit cu ideea de a recupera anii pierduți din cauza bolii.

Toate aceste personaje ne poartă într-un carusel emoțional, între momentele fericite și cele dureroase ale vieții. Cartea abordează teme precum disperarea și speranța, dar cred că o modalitate simplă de a o rezuma este, folosind cuvintele protagonistului: „când disperarea s-a îndrăgostit de speranță”… o alegere conștientă de a vedea frumusețea în ciuda durerii.

Speranța este, de fapt, tema centrală a cărții, în jurul căreia se construiesc personajele și situațiile. Atunci când boala este o realitate, care răpește viitorul unui om, relația cu speranța poate determina calitatea vieții care… rămâne.

“Speranța este ca și cum ai aștepta să răsară soarele, (zice Sam) uitându-se pe fereastră și salutând cerul. Nu știm dacă stelele vor străluci sau dacă soarele va fi aici și mâine, dar am încredere în stele. Și în soare.”

Interesant este faptul că, în ciuda contextului sumbru (spital, boală, moarte), romanul nu este despre moarte, ci despre cum alegem să trăim în ciuda ei. Scriitoarea abordează cu delicatețe subiecte precum depresia, autovătămarea și suicidul, fără să le dramatizeze. Tonul este sincer, vulnerabil și profund empatic.

Lancali (pseudonimul artistic al lui Lou-Andrea Callewaert) scrie într-un stil poetic, fragmentat, aproape ca un jurnal de gânduri și emoții. Proza este plină de metafore, de fraze care par să te îmbrățișeze și să te rănească în același timp. Pentru unii cititori, acest stil poate părea neobișnuit sau greu de urmărit, dar pentru mine, este exact ceea ce face cartea să fie autentică și memorabilă.

M-am îndrăgostit de speranță nu este o carte ușor de citit — nu pentru că ar fi complicată, ci pentru că te obligă să simți. Te face să reflectezi la propria viață, la ce înseamnă să fii viu, la ce înseamnă să iubești și să pierzi. Este o lectură cathartică, care poate aduce lacrimi, dar și vindecare.

Text scris de Raluca Elgyar. 

• Plusuri

  Stilul poetic și emotional (care uneori, poate părea dificil de digerat).

  Abordarea sinceră și autentică a unor teme sensibile (boala, moartea, iubirea).

• Recomandari

  Cartea este o declarație de dragoste pentru cei care luptă în tăcere, o pledoarie pentru frumusețea fragilității și o reamintire a faptului că, uneori, speranța este cea mai curajoasă formă de iubire.