În căutarea adevărului

Autor: Michel Bussi
Rating:

Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Mădălin Roșioru
Numar pagini: 408
ISBN: 978-973-46-5175-7
Știți care e marele merit și avantaj al unui thriller polițist? Sau ce transformă un roman polițist într-unul de suspans reușit? În primul rând abilitatea de-a crea un caz beton și o intrigă care să reziste chiar și celei mai minuțioase analize din partea celui mai atent cititor. Dar, în special, capacitatea autorului de-a te ține în priză, de a-ți strecura indicii cu țârâita, nu cât să te umple de frustrare, dar suficient cât să te facă să-ți rozi unghiile până la final. Iar când ai ajuns acolo, să nu exclami supărat că te-a indus în eroare, că te-a păcălit, că ți-a ascuns complet informațiile și că a scos, ca un magician, un truc din pălărie, ci să te facă să exclami: bănuiam eu, dar nu eram sigur, însă totul are logică, totul se închide firesc, misterul e rezolvat, iar vinovații sunt prinși și pedepsiți. Și să ai și sentimentul că s-a făcut dreptate. [Citeste tot Articolul]
Dosarul „Micul Prinț”

Autor: Michel Bussi
Rating:

Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Cristina Jinga
Numar pagini: 240
ISBN: 9786303441221
Cod 612 este genul de roman care te prinde nu prin greutate intelectuală, ci prin jocul fin dintre nostalgie, mister și omagiu literar. Michel Bussi nu a scris o carte care să reinventeze roata, dar a reușit să creeze o combinație delicioasă de mister literar, reverie și realitate istorică - perfectă pentru o vacanță în care vrei să citești „ceva bun, dar nu greu”. [Citeste tot Articolul]
Poveștile din poveste

Autor: Michel Bussi
Rating:

Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Mădălin Roşioru
Numar pagini: 376
ISBN: 978-973-46-7415-2
„Trei femei trăiau într-un sat. Cea dintâi era răutăcioasă, cea de-a doua era mincinoasă, cea de-a treia, egoistă. Satul lor purta un nume drăguț, ca de grădină. Giverny. Cea dintâi locuia într-o moară mare de pe malul unui pârâu, pe Chemin du Roy; cea de-a doua ocupa o mansardă deasupra școlii, pe rue Blanche-Hoschedé-Monet; cea de-a treia locuia cu maică-sa, într-o căsuță cu pereții coșcoviți, pe rue Château-d’Eau. Nici nu aveau aceeași vârstă. Nici pe departe. Cea dintâi avea peste optzeci de ani și era văduvă. Sau aproape. Cea de-a doua avea treizeci și șase de ani și nu-și înșelase niciodată soțul. Deocamdată. Cea de-a treia mergea pe unsprezece ani și toți băieții din școala ei doreau să le fie iubițică. Cea dintâi se îmbrăca mereu în negru, cea de-a doua se machia pentru iubitul ei, cea de-a treia își împletea cosițele, să-i fluture în vânt. Ați înțeles. Toate trei erau destul de diferite. Aveau totuși ceva în comun, un secret, cumva: toate trei visau să plece.” [Citeste tot Articolul]




