Vălul începe să se rupă
Scris de Ovidiu Leonte • 2 July 2014 • in categoria SF/Fantasy
Autor: Philip Pullman
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Aida Oprea
Numar pagini: 336
ISBN: 978-973-503-229-6
„Copiii fugiră de lângă bătrână și săriră jos din căruță, iar apoi începură să alerge de colo până colo înfricoșați, ca și ceilalți, sau să se înghesuie unii în alții plângând, în timp ce Spectrele îi atacau pe adulți. Bătrâna fu cuprinsă imediat de un văl tremurător și transparent, care se mișca și se hrănea invizibil, într-un fel care o îngrețoșa pe Ruta Skadi. Toți adulții din grup avură parte de aceeași soartă, mai puțin cei doi călăreți care fugiseră. Fascinată și oripilată în același timp, Serafina Pekkala zbură mai aproape. Un tată și copilul lui încercaseră să fugă prin vad, dar un Spectru îi prinsese, iar copilul rămăsese agățat în spatele bărbatului, plângând, în timp ce tatăl mergea tot mai încet și apoi se opri în mijlocul apei, fără să mai miște.”
Dacă primul volum al seriei Materiile întunecate este mai mult pentru copii și adolescenți, al doilea deja se îndepărtează de această linie. Personajele din Luminile nordului sunt aici ceva mai întunecate, mai apăsate de responsabilități care depășesc de obicei sfera responsabilităților unor copii de 10, 12 ani, iar atmosfera generală insolită din primul volum al seriei aproape că nu se mai regăsește aici. Totuși, se poate considera că volumul se adresează în continuare, adolescenților. Problema este că, în afară de atmosferă, mai există și ideile politice și religioase pe care le exprimă Philip Pullman în Pumnalul diafan, și care ar putea fi puțin peste puterea de înțelegere a unui copil, a cărui educație religioasă nu s-a încheiat încă.
Artefactul principal din primul volum îl reprezenta Alethiometrul, adică Busola de aur, instrumentul de măsurare a adevărului, dar în acest al doilea volum, necesitatea deschiderii și controlării unor pasaje de trecere dintr-o lume în alta, scoate la iveală obiectul care îi dă numele, Pumnalul diafan. Cu el pot fi tăiate ferestre între lumi, ferestre care, însă, trebuie și închise, motiv pentru care pumnalul trebuie să aibă un mânuitor. El va fi însemnat – chiar de pumnal – și va fi singurul care îl va putea folosi și singurul care va putea sigila trecerile dintre lumi.
În acest al doilea volum, autorul introduce o noțiune foarte periculoasă: Autoritatea (ceea ce în lumea noastră este cunoscut sub numele de Dumnezeu) poate fi combătută, ba chiar înlăturată. Mai mult chiar, acest lucru este necesar. Dintr-odată, toate acțiunile din primul volum sunt puse sub o altă lumină, dintr-odată întreg volumul este mai puțin un roman de aventură pentru copii. Subit, Lyra Belacqua devine importantă nu doar prin excepționalitatea ei, ci și prin prisma unor profeții. La fel de subit, inocența ei, spiritul copilăresc și vesel, dispar fără urmă. Ea devine un personaj grav, concentrat, conștient de greutatea responsabilității pe care o poartă. La fel și alte personaje din Luminile nordului, devin mai mult decât simpli pioni invocați de autor pentru a reuși să potrivească anumite piese de puzzle în anumite locuri. Brusc ele devin piese importante din angrenaje a căror imensitate, pe durata acestui volum, încă nu se va dezvălui complet.
Complexitatea cărții este cu mult mai mare decât a primului volum. Interacțiunea dintre mai multe lumi aduce la iveală un număr mai mare de personaje, printre care oameni din lumea noastră, cu daimonul ascuns adânc în interiorul lor, sau Îngeri din ceruri. În plus, unele dintre personajele care în primul volum păreau pozitive devin negative, și invers. În mod destul de bizar, adaptarea personajelor dintr-o lume la alte lumi vine destul de natural. Cu toate acestea, în volumul al treilea toate aceste capacități adaptive vor fi, deodată puse sub semnul întrebării, iar interacțiunea nu va mai fi, subit, atât de naturală. Dar autorul reușește să iasă basma curată din această răsucire de situație.
Un personaj foarte important, care va fi cheia rezolvării unei probleme stringente în ultima parte a seriei, este Dr. Mary Malone. Praful, o noțiune abia schițată în primul volum, începe să-și arate importanța acum, iar Dr. Malone este capabilă să interacționeze cu el într-un fel inedit: așa cum Lyra poate să înțeleagă Aelithiometrul cu ajutorul prafului, la fel și Dr. Malone reușește să manipuleze un computer cu ajutorul aceluiași praf. Un alt personaj, din aceeași lume ca și Dr. Malone, anume Will, va fi și el implicat în intrigă în așa manieră, încât va ajunge tot la manipularea prafului. Cei doi, Lyra și Will, devin nedespărțiți, iar aventura romanului se concentrează în jurul lor. Încet dar sigur, praful se dovedește a fi conștient, iar vrerea lui devine de o importanță extremă. Un îndemn – care ia în cele din urmă forma unui ordin – pe care Lyra îl primește de la Alethiometru, dă un sens mult mai precis perindărilor celor doi: este vorba de găsirea tatălui lui Will. Este important nu doar pentru ceea ce va însemna întâlnirea dintre tată și fiu, ci și pentru că abaterea de la îndeplinirea lui le va crea probleme personajelor.
După cu spuneam, tonul volumului pierde din nota veselă, devenind foarte grav, ca un requiem la o copilărie decedată și îngropată alături de inocența aferentă. Am citit volumele unul după altul, astfel că nu a fost vorba doar de o distorsionare (cauzată de timp) a percepției mele. Pur și simplu tonul diferă. Iar gravitatea aceasta face ca un alt tip de atenție a cititorului să ia locul celei stârnite de volumul Luminile nordului. Este – dacă tot nu există un film cu care să compar acest volum – ca și cum, după ce a citit Scufița roșie, un cititor ar urmări filmul Red Riding Hood în regia lui Catherine Hardwicke. Dintr-odată, de la o poveste pentru copii, se trece la un film pentru adulți, cu accente horror. Deși volumul Pumnalul diafan nu are multe accente horror, este totuși recomandat mai mult adulților decât adolescenților.
-
Plusuri
Volumul Pumnalul diafan este parte integrantă a seriei Materiile întunecate, neputând fi citit separat de volumul precedent și nici de cel de-al treilea. Dar reușește să ofere o serie de imagini și impresii care îl vor urmări mult timp pe cititor.
-
Minusuri
Unele dintre momentele din carte devin ușor penibile, cum ar fi unele personaje care, deși sunt, cu siguranță, importante, sunt prea puțin gândite, sau ușoare urme de umor, forțat plasat însă.
-
Recomandari
Pumnalul diafan este un roman care, așa cum am mai spus, nu poate fi citit separat de celelalte două romane ale seriei Materiile întunecate. Totuși, voi lansa din nou un avertisment: persoanele cu viziuni religioase rigide, precum și copiii ușor impresionabili, este bine să evite atât acest volum, cât și pe cel de-al treilea.
Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Îmi pare foarte bine că am ajutat la alegerea unei lecturi. Mulțumesc pentru aprecieri și lectură cât mai plăcută.
Simona R spune:
2 July 2014 | 2:16 pm
Multumim pentru modul interesant de prezentare a recenziei, cu atatea detalii si descrieri obiective care ne ajuta sa ne facem o parere corecta asupra cartii, si a celorlalte din serie; mai ales, faptul ca Pumnalul diafan nu se adreseaza copiilor, este foarte important pentru cei interesati sa caute carti potrivite pentru copiii lor!
Marturisesc ca mi-ati trezit interesul si, cand voi avea ocazia, cu siguranta voi cauta aceasta serie (chiar daca am luat in seama si minusurile) :)